30 decembrie, 2010

Să tragem linie...

S-a mai dus un an.
Rotund ca o gogoașă.

Uneori am mușcat din ea cu putere.
Alteori am molfăit-o între dinți,
Iar alteori am fost fericită că am reușit să nu mănânc
nimic.

Anul....
A fost!
Într-un fel... liniar...
În altul... plin de semne
Și cu mai multe miracole
decât oricare altul.
Parcă așa a fost.

Unele miracole
au avut plata lor.
Întrebări chinuite,
poate câte-o palmă din senin.
Iar altele au venit doar ele,
Dezbrăcate de plată.
Ca fericirile
pe care îngerii
Ți le pun în palmă.
Ia-le!
Așa de simplu
Încât te uiți
buimac în jur
să vezi dacă
nu cumva e o farsă.

Anul ăsta
am învățat
mai mult decât oricând
că suntem fagure de miere.
Legați cu fire nevăzute
unii de alții.

M-am legat de oameni noi.
Și ei de mine,
Ca și cum ne știam de-o veșnicie.

Am văzut că
Dumnezeu îi salvează
pe cei care se lipesc de El.
Iar în noroi
Credința strălucește
mai puternic.

Am ajuns prin locuri
neștiute,
pe cărări nebănuite,
în care fiecare firicel
de nisip
Mi-a vorbit.

Acum mă uit cu speranță
La Anul Nou care stă
să se rostogolească
peste noi.
Îl aștept.
Îl miros.
Și într-un fel
Nu știu de ce,
Simt că mă voi
bucura de el.

P.S. La mulți ani, tuturor! Să vă dea Dumnezeu tot ce vă doriți, să aveți mereu prieteni alături și să nu-l supărați nicio clipă pe îngerul păzitor!

Stâlpii de lumină ai României

Mi-am dorit să ajung anul acesta să-l cunosc pe Părintele Iustin Pârvu. Să-i ascult vorbele categorice, care îmi lasă impresia că pot sfărâma orice ușă, că pot rupe lanțuri, că pot ridica munți.

Mi-am dorit să-l văd cât mai devreme pe Părintele Arsenie Papacioc. Să mă bucur de privirea lui caldă, de blândețea și de dragostea lui nemărginită, de cuvintele sale care sclipesc ca niște boabe de mărgăritar și ți se lipesc ca niște fluturi plăpânzi și generoși, de suflet.

Deși nu am reușit să ajung la niciunul dintre cei doi mari părinți, Dumnezeu mi-a făcut bucuria ca vorbele lor pline de duh să ajungă la mine. Cuvintele lor au ajuns la destinație. Și trebuie ca fiecare dintre noi să avem grijă de ele.

Să ne iubim, cum spun părinții. Să nu dușmănim... să...


29 decembrie, 2010

Un fel de bilanţ (IV)

Am primit ultimele fotografii de la Glodeanu. E suficient să priveşti aceşti copii, cu ochii lor mari şi trişti ca să realizezi cât de fericiţi ar trebui să fim în fiecare zi. Mă întreb cât de umbrită le este copilăria de griji şi neajunsuri.

P.S. În fotografii puteţi să vedeţi şi brăduţul pe care părintele l-a făcut cu ajutorul vostru.

28 decembrie, 2010

Foc la mănăstire

Vă scriam de curând că sunt fericită. Pentru că am reuşit cu ajutorul vostru să aducem puţină bucurie în sufletele copiilor de la Mănăstirea Marcuş, Covasna.
Copiii de la Mănăstirea Mărcuş
Azi am primit însă o veste tristă. Aproape că nici nu pot să scriu. Îmi vine să plâng. Vă cer ajutorul din nou. Măicuţa Serafima, de la Mănăstirea Mărcuş, Covasna trece printr-o nouă încercare.

Acoperişul casei în care stau cei 11 copii pe care îi creşte măicuţa a luat foc în ajun de Crăciun. Reparaţiile costă 10.000 RON. Măicuţa a luat deja o parte din materiale pe datorie. Lucrările nu pot fi amânate. Dacă acoperişul nu este reparat cât mai repede ar putea ploua oricând în casă. Măicuţa mai are nevoie de vopsea lavabilă albă de interior (casa trebuie rezugrăvită la etaj pentru că pereţii s-au afumat şi miroase a fum) şi de parchet (pentru dormitorul unde a luat foc acoperişul). Şi de bănuţi.
Am vorbit cu Maica Serafima la telefon. Sunt sigură că doar Dumnezeu o întăreşte. I-am simţit însă tristeţea din glas. Nu e greu să-ţi dai seama ce e în sufletul ei. Îmi spunea că de abia aseară le-a dat copiilor cadourile pe care intenţiona să le dea în ajun.
Copiii au plâns de Crăciun, de teamă că le arde casa. Casa lor. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi putut întâmpla dacă focul nu ar fi izbucnit ziua. Din fericire în ajun nu a fost zăpadă şi maşinile de pompieri au putut urca pe deal pentru a stinge la timp focul. Îngerii din Ceruri au avut grijă de îngerii de la mănăstire. Şi cred că acei îngeraşi care îi veghează au făcut să aflăm de necazul lor.
Dacă puteţi să vă lipsiţi de câţiva bănuţi pentru repararea acoperişului casei în care stau copiii de la Mănăstirea Mărcuş puteţi să-i trimiteţi în acest cont:
Comşa Mariana Ligia Serafima
ASOCIATIA DE BINEFACERE "SFANTA IUSTINA"
Cod Fiscal: 14152220 Loc. Marcus, jud. Covasna
Cont BCR -Sf. Gheorghe, nr. RO53RNCB0124009682180001
BCR codul SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (!ultimul caracter este cifra zero).
Pentru alte detalii mă puteţi contacta pe mail: nicoletatintea@gmail.com
Vă mulţumesc

21 decembrie, 2010

Un fel de bilanț (III)

În acest weekend au ajuns darurile voastre și în parohia de la Glodeanu, Buzău. Părintele Marian Tudor a împărțit o parte a cadourilor familiei cu șapte copii. Cealaltă parte o va da zilele următoare copiilor din alte trei familii fără posibilități. Părintele mi-a trimis câteva fotografii cu cei care au beneficiat de generozitatea voastră.
P.S Părintele m-a rugat să vă mulțumesc tuturor celor care ați făcut posibile aceste mici bucurii. Este vorba despre toți cei menționați în postul anterior.

20 decembrie, 2010

Un fel de bilanț (II)

Povestea vizitei de la Mănăstirea Marcuș în fotografii.

Un fel de bilanț (I)

M-am întors aseară de la Mănăstirea Marcuş. Un loc care mi-a rămas în suflet. Și nu cred că-l voi desprinde prea curând de acolo.

Cel mai mult m-a impresionat bucuria din ochii copiilor abandonaţi de părinţi, dar salvaţi de "Mami", adică de Maica Stareţă Serafima, cea care are grijă de ei.

Mănăstirea Marcuş se află pe un deal, într-o poiană, departe de lume. Într-un loc ales parcă de Dumnezeu. Îngropaţi în nămeţi, într-o căsuţă de poveste trăiesc 11 copii. Cea mai mică este Maria. Are doar trei luni şi este foarte cuminte. Este şi cea mai iubită, pentru că surioarele ei mai mari o copleşesc cu atenţia lor, ori de câte ori au ocazia.

Toţi copiii sunt veseli şi foarte lipicioşi. Sunt bucuroşi când au musafiri şi te cheamă în jocul lor.

Au desfăcut cu multă încântare cadourile. Cu bucuria aceea pe care o aveam şi noi, când venea Moş Crăciun. Sala de mese s-a transformat pentru câteva clipe în împărăţia dulciurilor şi a jocurilor.

Aproape de când am intrat în casă o fetiţă brunetă, pe care o cheamă printr-o stranie coincidenţă, Nicoleta nu s-a dezlipit pe mine. M-a ţinut mereu de mână.

Am ieșit împreună și afară, la zăpadă. Am tras-o cu sania până când mânuţele ei mici
s-au făcut roşii ca focul. Mi-e frig pentru că nu am mănuşi, mi-a spus. Rămâi la noi, a adăugat. S-a trântit apoi în zăpada neatinsă şi râzând a dat mereu din mâini şi din picioare. Fac urme de îngeraşi, mi-a șoptit chicotind.

E greu să descriu toate senzaţiile pe care le-am trăit alături de copii.

Sunt frumoşi, sunt fericiţi şi crescuţi cu multă dăruire. Măicuţa Serafima le veghează fiecare pas. Nu ştiu de unde are aşa de multă energie, măicuţa. Cred că are ajutoare îngereşti şi doar rugăciunea o ajută să răzbească. Pentru că are griji destule. În fiecare zi se gândeşte cum va plăti salariile celor patru angajate, care stau în două schimburi cu copilele, fac mâncare, spală, fac curat. Apoi maica are de plătit lună de lună, încălzirea. Curentul. Apa şi celelalte cheltuieli. Şi întreținerea microbuzului de care depinde mersul la şcoală al fetelor. Şcoala se află cam la 3 km distanţă, iar iarna ar fi mult prea greu pentru copii să meargă pe jos, prin pădure. Iar la mănăstire e imposibil să ajungi dacă nu ai cauciucuri de iarnă.

La toate astea se adaugă şi alte griji. Mâncarea pentru 11 suflete, rechizitele, hainele.

E însă mereu cu zâmbetul pe buze şi are tot timpul un cuvânt bun pentru fiecare copil, pentru fiecare musafir. E ca o albinuţă care nu stă o clipă. Fără ea, copiii ar fi pierduţi.

Iar cei mici simt asta. O iubesc mult şi îi caută mereu prezenţa. O înconjoară ciorchine de câte ori o văd. Măicuţa e bună și blândă, dar ştie să fie fermă atunci când trebuie. Un om dintr-o bucată. Pentru care cuvântul înseamnă cuvânt. Un om care ştie ce înseamnă greutăţile. Care a clădit totul din nimic. Doar cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului. Prin rugăciune şi multe sacrificii.

Dar răsplata este pe măsură. Profeţia părintelui Arsenie Boca s-a împlinit. În poiană cântă îngerii! Îi auzi la fiecare liturghie. Copiii de la Marcuş ştiu toate cântările din timpul slujbei. Rostesc fiecare rugăciune cu glasurile lor cristaline. Şi te lasă fără grai.

La Mănăstirea Marcuş am găsit un colţ de Rai. Un colț la care cu siguranță mă voi întoarce.

P.S 1. Îi mulțumesc Monicăi Liche, cea care a simțit că miracolul există. De la ea am aflat de copiii de la mănăstire după ce a inițiat pe facebook o campanie pentru a ajuta sufletele de la Marcuș. Mulțumesc tuturor celor care au adus bucurie copiilor de la mănăstire (Mariei și prietenilor ei, Roxanei, Teodorei, Simonei, Octaviei, Luizei, Doinei, Ancăi, Adinei, Andrei, Oanei și prietenei ei, Mihaelei, Gabrielei, Alexandrei, Ionelei, Marianei, Ioanei, Găbiței, Adelanei, Adrianei, Getei, lui Adelin, lui Petre, lui Fifi, lui Adi, lui Tavi, lui Bishop, lui Marius, lui Flori, lui George). Mă iertați dacă am omis pe cineva.

P.S 2 Pentru cei care vor să ajute acești copii se pot face donații în conturile:

Maica Stareță Serafima Mariana Comșa
ASOCIATIA DE BINEFACERE "SFANTA IUSTINAe"
Cod Fiscal: 14152220 Orfelinatul Sfintei Manastiri Marcus Loc. Marcus, jud. Covasna
Cont BCR - Sf. Gheorghe, nr. RO53RNCB0124009682180001
BCR codul SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (!ultimul caracter este cifra zero)
Telefon Maica Stareta Serafima : 0740.095.480

17 decembrie, 2010

Aşteptarea

sursa foto: http://www.bookblog.ro/

O dimineaţă
ca şi cum
ar fi fost
seară.
Căldura sfântă
mai apoi,
Amestecată
cu fulgi
de nea.
Fericiri
nenumărate.
Şi aşteptarea...
Mai e puţin...

15 decembrie, 2010

Gândul serii

sursa foto: www.daylight02.wordpress.com

Cât de mult face
o vorbă bună!
Cuvântul se lipește
tainic
ca un fluture, de inimă!

14 decembrie, 2010

Puzzle

sursa foto: www.aradon.ro

În interior,
cald.

Ghirlande parfumate
Și curtoazie.

Un suflet rebel
Vorbește.
E ca un colos
de tristețe.
Am impresia
că un singur
cuvânt
I-ar transforma
literele
în lacrimi
Sau poate în uragan.

Mă duc,
zice.
Nu am avut timp.
Îmi iau concediu
să-mi plâng tatăl.
L-am îngropat
acum două luni.
Mă duc să-l
plâng!

Afară.
Frig.
Miros de iarnă.
Un zid pictat.
Mașini care trec
una după alta
în intersecție.

Sunt obosită.

E iarnă.
În interior
e cald.
Afară e frig.
Unii sunt afară,
Alții prinși
în interior

Iar unii
nu pot fi
niciunde.

13 decembrie, 2010

Așteptarea

Nașterea Domnului

Se vede
că vine Crăciunul
nu știu de ce,
dar se vede.
Zilele au iar
căutătura aceea
de alergare.
Oamenii
înainte
de sărbători
aleargă
după miel,
după brad,
după cadouri,
de nebuni
prin oraș,
uneori nici ei
nu știu de ce
aleargă,
de ce se înghesuie
și cumpără
în disperare,
de la supermarket
ca și cum
se pregătesc
pentru un cataclism!
Cu burțile pline
șoptesc între mese,
Că a fost iar Paște,
pardon Crăciun.
E bun și SMS-ul
ăsta...
Se poate trimite
la pachet,
Dacă schimbi
doar
un cuvânt
Învierea
cu Nașterea,
sau invers.
Pentru miez
și sens
Nu mai e timp.

10 decembrie, 2010

Concert de colinde pentru copiii de la Valea Plopului

Pentru cei care iubesc Crăciunul și colindele ce amintesc de copilărie compania “Dan Puric” și Asociația “ProVita” organizează joi 16 decembrie – ora 19.00 (București, Sala Rapsodia – Lipscani nr. 53) la Concertul de Colinde
“Linu-i, Doamne, dalbe flori în țara colindelor”. Un eveniment menit să-i ajute pe copiii de la Valea Plopului. 328 de suflete și-au găsit un cămin în tabăra din Prahova, sub atenta îngrijire a părintelui Nicolae Tănase.

Vor cânta: Grupul Psaltic “Horevma” de la Mănăstirea Turnu, jud. Prahova, Grupul Psaltic al maicilor de la Mănăstirea Diaconești, jud. Bacău, Corul de copii de la Valea Plopului, Corul de copii al Parohiei Jieni, judetul Olt.

Prețul unui bilet este 20 sau 25 de lei. Banii obținuți din vânzarea biletelor vor fi donați pentru copiii din Prahova.

Pentru bilete și informații: 021.315.89.80

P.S. Puteți vedea câteva dintre poveștile de la Valea Plopului aici, în materialul pe care
l-am filmat în tabără, în urmă cu doi ani.

09 decembrie, 2010

Din puțin se face mult

Ce bine
ar fi
dacă ar fi
mereu
Crăciunul,
sau Moș Nicolae
sau măcar
decembrie.
Ce bine ar fi
dacă am dărui
mai mult
și am aștepta
mai puțin.

Zilele acestea
Mi-au amintit
din nou
Că din puțin
se face mult.

Ajutoarele Moșului
împachetează.
Stați fără grijă!

Mai e puțin
și cadourile
pleacă spre copilași.

P.S 1 Mulțumiri Mariei, Simonei, Oanei, Adelei, Mihaelei, Sandrei, Teodorei, Roxanei, Ancăi, Marianei, Luizei, Gabrielei, Găbiței, Octaviei, Alexandrei, Marinei, Adrianei, Mădălinei (pentru cutii), lui Fifi și lui Adi, surorii mamei mele, lui Adelin, lui Petre, lui Tavi, lui Marius și doamnei care face curăţenie.
P.S 2 Mulțumiri tuturor celor care au transmis mesajul pe facebook, pe blog sau prin viu grai și în egală măsură le mulțumesc celor care se vor implica zilele următoare.

P.S 3 Mă iertați dacă am omis pe cineva.

P.S 4 Cadourile se strâng până pe 17 decembrie seara.
P.S 5 Completez lista. Mulţumiri Ioanei şi lui George.

08 decembrie, 2010

Pe fugă

sursa foto: http://www.descoperă.ro/

Uneori
ceasul
interior
ticăie
a oboseală.
Noaptea
dau examene
şi încerc
fără succes
să-mi amintesc
lecţia.
Nu ştiu
nimic.
Nici ce să scriu
pe foaie.
Lucrurile
se înghesuie
în minute.
Bune.
Foarte bune.
Mai puţin bune.
Respir
pe fugă.
Noroc că
am un înger
în plus.
L-am primit
în cutia poştală.

07 decembrie, 2010

Drumul

sursa foto: www.nato.int

În vis
autobuzele
nu ajungeau
la destinaţie.
Opreau
Într-o singură
staţie.
Parcă ar fi mers
în cerc.
Mi-era teamă
că nu
ajung
la timp.
Apoi
am intrat pe o stradă.
Pe stânga,
lipită de o casă
Am văzut
o plăcuţă albastră.
Scria
cu litere negre,
cât o şchioapă,
"Calea suferinţei".
Am privit mirată
încă o dată,
Apoi m-am trezit.

04 decembrie, 2010

"Dragostea nu cade niciodată"


Trei dintre copiii familiei care se luptă cu sărăcia

De pe blogul Mariei am aflat că într-un sat din Buzău există un preot paroh cu inimă mare. Părintele Marian Tudor a scris pe un forum ca să-i poată ajuta pe enoriașii lui, care trăiesc de pe o zi pe alta sau sunt măcinați de boli cumplite.

Părintele vrea să ajute o fetiță cu handicap să aibă un scaun cu rotile mai bun dar și să găsească soluții pentru o familie care are șapte copii și trăiește într-o sărăcie lucie.

Mai multe despre aceste povești găsiți aici.

Dacă doriți să ajutați, să trimiteți vreun colet cu hăinuțe sau să cereți informații suplimentare puteți să-l sunați direct pe preotul Marian Tudor, parohul din Glodeanu Cârlig la numărul de telefon 0720.281.634

La câțiva kilometri distanță, în satul vecin (Glodeanu Sărat) un alt preot, Bogdan Frățilă se luptă să repare biserica. Lucrările sunt întârziere, banii sunt pe terminate iar preotului i s-a rupt sufletul azi, când a văzut că în biserică a început să plouă.

Fotografie din timpul lucrărilor de reparații ale bisericii din Glodeanu Sărat

Dacă vreți să contribuiți la lucrările de reparații ale acestei biserici puteți să-l contactați direct pe părintele Frățilă la numărul de telefon 0724.301.854

Vă mulțumesc!

Somnul

Pictură de Petru Udrea

Somn.
Mă port ca
o felină
Ce
nu-și părăsește
perna.
Mă așez
molatică
în culcușul
încălzit
și torc.
Miroase a scorțișoară
Ziua s-a
întunecat
Fără să sememe
a sfârșit.
Cuvintele
Le țin în
mine.
Mă joc
Cu bucăți
de litere.
Le sparg,
Le adun,
Formez
alte bucăți
Apoi le amestec
Ca pe o plastilină.
Torc.
Tac.
Visez.
Somn.

Alexandrina



Am văzut-o aseară pe Alexandrina, la Palatul Ghica. A fost o seară de neuitat. Caldă, magică desprinsă parcă dintr-o altă lume, în care cuvintele devin șoapte, iar șoaptele se topesc în muzică. Timbrul ei de catifea înmoaie sufletele. Le înmoaie și le poartă într-un vis.

Alexandrina a cântat cu inima vegheată de copiii ei, surprinși într-o colecție de 12 tablouri. Au toți ochii mari, triști și melancolici, ochi larg deschiși spre o lume pe care ar vrea parcă s-o înțeleagă mai mult.

Alexandrina cântă și pictează. Cântă despre dragoste și despre dorința sufletului de a se regăsi, de a zburda liber. Sau cel puțin așa am simțit eu.

Cuvintele ei, sensibilitatea și delicatețea pe care le afișează mi-au atins sufletul într-un fel în care niciun artist nu a făcut-o până acum. Alexandrina este un artist complet. Rar poți să vezi așa multă simțire și talent într-un singur om. În același timp e o bucurie să vezi cât de generos este Dumnezeu.

01 decembrie, 2010

Tot despre îngeri

Copiii de la Mănăstirea Marcuș, Covasna

Am primit primii bănuți. Și prima scrisoare către copii, scrisă de Tudor cu ajutorul lui mami. Tudor a renunțat și la cartea cu Albă ca Zăpada.

Luna, care are 5 ani mi-a promis că îmi va trimite de la Alba-Iulia un desen pentru copiii de la mănăstire. Iar Maica Stareță ne-a anunțat că fetițele, împreună cu singurul "frățior" învață de zor colinde, ca să ne întâmpine cum se cuvine, pe 19 decembrie.

Copiii se gândesc la dulciuri și la jucării. Ca orice copil care îl așteaptă pe Moș Crăciun. Maicile ne-au vorbit și despre nevoile mai pragmatice. Pentru copii au nevoie de mâncare dar și de produse pe care le folosim și noi - săpun, pastă de dinți, șampon etc. Și mai e un gând care nu le dă pace - să adune 2.500 RON, cât costă reparația microbuzului care le duce pe fete la școală.

Sincer eu mă gândesc la un singur lucru, dacă părintele Arsenie Boca a văzut în chip tainic, cu ochii sufletului că în poiana unde s-a ridicat Mănăstirea Marcuș "vor cânta îngerii", sfântul va aranja lucrurile așa cum știe el mai bine.

P.S Am uitat să vă spun. Dacă aveți un pachet de biscuiți, o jucărie sau o pungă de orez în plus noi le adunăm pe toate în Antenă. Adică puteți aduce ceea ce aveți de dăruit la adresa din Băneasa. Întrebați de mine la recepție. Mulțumesc.

30 noiembrie, 2010

Miracolul

A venit un miracol
la mine
pe pervaz.

Îngerii
din oameni
au început
să vorbească.
O portocală,
O jucărie,
O napolitană.
Iar fericire mai mare nu e!
Nu dormim!

M-am trezit
din amorțeală.

Doar un fir de iarbă
De-am pune fiecare
S-ar face cuib.

Fericită

Am primit primele cadouri pentru îngerii de la Mănăstirea Marcuş.
Pictură de Doru Deliu

Tudor a promis că le scrie şi o scrisoare. Iar Cristi şi-a donat chiar şi jucăriile cu Scooby Doo.

P.S. Am uitat să precizez că le puteţi trimite copiilor, chiar şi o simplă sticlă de ulei sau o pungă cu pesmet. Sau poate o pastă de dinţi, o cutie de bulion sau o pungă cu detergent. Mulţumesc încă o dată.

29 noiembrie, 2010

Îngerii lui Arsenie Boca

Monica a scris zilele trecute pe facebook următorul mesaj:

"Ştiaţi că există miracole?
Aproape că nu mai ştiam cum arată, le căutam în cer, printre stele şi nori pufoşi. M-am oprit. Pentru că am trăit miracolul, într-o sâmbătă pe un deal protejat de păduri şi de Dumnezeu. În poiana unde cânta îngerii Părintelui Arsenie Boca. În viaţa asta am intrat in biserică de puţine ori, poate ca mulţi alţii, doar ca să aprind o lumânare sau să iau Lumina. În acea sâmbătă am intrat în biserică, am auzit îngerii cântând şi am îngenunchiat. Mi-au curs lacrimi şiroaie şi nu înţelegeam de ce. Apoi am simţit că zidurile bisericii cad, într-o mişcare menită să facă loc miracolului unui Crez, rostit cu puritatea sufletelor de copii uitaţi de părinti, dar iubiţi de Tatăl şi Mama din Ceruri. Sunt recunoscătoare pentru miracolul meu, un miracol simplu dar complex. Miracolul poartă mai multe nume şi are mai multe vârste:

Maria, Elena, Mihaela, Teodora, Nicoleta, Ştefania, Alexandra şi Ana au cam 8 ani; Ilinca si Alexandru - 4 ani şi Maria -3 luni ( în decembrie).

Mănăstirea Marcuş e casa lor, Maica Stareţa Serafima e mami. Sunt protejaţi în moduri negândite de om, pentru că locul e sfânt. În acelaşi timp viaţa lor depinde de lumea din jurul lor. Crescute de Maica Stareţă de la începutul vieţii au avut norocul să devină surori şi fraţi ce au o mamă. Însă viaţa înseamnă mult mai mult. Supravieţuirea lor depinde de mila creştinească. Cu alte cuvinte de oameni, de noi.

Nevoile lor sunt nevoile noastre. Şi vreau să cred că dacă eu aş avea nevoie de o pâine, o sticlă de ulei, un săpun, o farfurie de mâncare, aş găsi la voi. Aşa cum fiecare dintre voi ar găsi toate astea la mine sau la oricare dintre prieteni.

Vin acum, aici, în faţa voastră, pe cel mai fertil loc al prieteniei, cu un virus... al bunăvoinţei şi al generozităţii. Un virus bun, ce poate fi împrăştiat şi altor prieteni. Nu vă cer să fiţi buni, vă mulţumesc pentru asta. Şi cei 11 îngeraşi vor cânta şi pentru voi un gând de mulţumire. Şi vă vor dărui în ceas de seară rugăciunea lor.

Şi că o rugăminte personală, dincolo de cele necesare, un mic dar de pus sub pom, o felicitare pentru ei cu un gând de-al vostru, o urare, un pupic."

Aceasta ar fi povestea pe scurt. Mai multe detalii despre cele 11 suflete găsiţi aici. Inclusiv conturile unde se pot trimite bani.

Despre copiii de la mănăstire a scris şi Jurnalul Naţional aici.
P.S.
1. Am vorbit cu Monica la telefon şi mi-a spus că fetiţele au nevoie de orice le prisoseşte altora. Adică de la mâncare (ulei, făină, zahăr, dulciuri, pâine, condimente, ceai, carne, ouă) până la produse de curăţenie (detergenţi, detergenţi de spălat de jos), haine, rechizite, jucării.

2. În plus orice ajutor financiar este binevenit mai ales că microbuzul care le ducea pe fete la şcoală s-a stricat de curând şi e nevoie de o sumă importantă pentru repararea maşinii.

3. Cei care vor să trimită lucruri fetiţelor, mâncare sau jucării pot să ia legătura direct cu Monica la următoarele contacte:

jade26082002 ID messenger
telefon 0722.296.856
Sau pot să-mi dea un semn aici nicoletatintea@gmail.com

Pentru primul drum se adună lucruri până pe 17 decembrie.

Vă mulţumesc