29 decembrie, 2012

Ajutați-l pe Ștefan

"Nu a fost greu să încetez să visez la 17 ani, am încetat și gata. Tatăl meu ar vrea să vândă casa, dar casele oamenilor săraci nu au nicio valoare."

Sunt cuvintele lui Stefan Tiru. Le-a scris pe blogul lui, la scurt timp după ce a aflat că are cancer osos. Pentru Ștefan, cuvântul timp cântărește greu zilele acestea. 13 zile îl despart de operație. 13 zile în care acest tânăr de 17 ani trebuie să strângă 13.000 de euro. O mie de euro pe zi. Stefan are nevoie de 20.000 de mii de euro pentru o proteză. În urma reportajului difuzat inainte de Crăciun, la Observator s-au strâns puțin peste 7000 de euro în contul lui. Stefan are nevoie de o proteză de titan pentru ca medicii să nu-i amputeze piciorul. El trebuie să fie urgent operat pentru că în acest moment nu are metastaze și orice zi de întârziere contează. Știu că pare mult 1000 de euro pe zi. Este mult pentru oricine. Pentru părinții lui Stefan care câștigă 1000 ron pe lună, ca taxatori în piața din Focșani înseamnă o avere. Dar eu simt că nimic nu este imposibil. Dacă mă gândesc că din lista mea de facebook ar dona 1300 de oameni, câte 10 euro banii s-ar strânge imediat. Sau dacă ar dona 2600 de oameni câte 5 euro fiecare, rezultatul ar fi acela. Vă rog din toată inima să distribuiți informația, reportajul si să-l ajutați pe Stefan. Îl putem salva. Noi toți. 

Se pot face donații pentru Stefan în contul: 
RO94BRDE400SV05323414000, titular VASILE TIRU, cont deschis la BRD. 

Vă mulțumesc mult!


20 decembrie, 2012

Reportaj despre un prieten

El este prietenul meu, Ionuț. De la el am putea să învățăm fiecare o mie de lucruri. Am putea învăța să nu ne plângem când ne doare. Sau când ne simțim singuri. Am putea învăța să zâmbim și să ne ridicăm chiar și atunci când ne simțim sufletul amputat. Ionuț a rămas fără mâna dreaptă în urmă cu numai o săptămână, după un an petrecut în spital. El este sărac, singur, bolnav de cancer, orfan de tată și abandonat de mamă, departe de frați și familie. Și în același timp Ionuț este bogat, luminos, bun, iubitor, înțelegător, generos. Și nu exagerez deloc. Pur și simplu acest copil mă fascinează. Nicio clipă nu uit însă că are doar 13 ani. Și de Crăciun va sta singur în spital. Și nu doar de Crăciun. Doar Dumnezeu știe câte luni de acum încolo. Ionuț nu cere mai nimic. Dar are nevoie de o încurajare, de prieteni, de o vorbă bună. Îl găsiți în salonul 520, la etajul 5 al Spitalului "Marie Curie", sectia Oncologie. Înainte să-l vizitați îl puteți suna: 0725076040.

11 decembrie, 2012

BILANŢUL CAMPANIEI „DE SFÂNTUL NICOLAE PENTRU COPIII BOLNAVI DE CANCER”, 8 DECEMBRIE

Ovidiu Craiciu, Fotokolor
Am scris pe scurt, despre serbare aici, la câteva ore după ce ne-am întors de la spital. O serbare prin care mi-am dorit să aducem puţină bucurie, cu ocazia sărbătorii Sfântului Nicolae, celor care îşi petrec zile, săptămâni întregi, luni sau chiar ani, în spital.

Mi-e destul de greu să explic ce am simţit pe 8 decembrie, la spital. A fost un cumul de sentimente, de la bucurie, la tristeţe. Au fost mulţi oameni dragi alături de noi. Oameni care ne-au ajutat la descărcatul şi urcatul pachetelor până sus, la etajul 9 al Spitalului Fundeni, în amfiteatru şi înapoi, jos şi iar sus, la diverse etaje ale Spitalului Marie Curie. Părintele Marian Tudor din Glodeanu le-a povestit copiilor despre minunile Sfântului Nicolae, Roxana Dumitru prietena mea, asistent social la Asociaţia Pavel mi-a pregătit şi mie o surpriză. A invitat colindătorii din Asociaţia Tradiţia Românească la serbare care ne-au amintit de colindele vechi, învăţate din bătrâni şi transmise din generaţie în generaţie.

Darurile au ocupat un întreg şir de băncuţe din amfiteatru şi fiecare categorie de pachete (dulciuri, panetone, jucării, şosete, cărţi sau rechizite) a avut câte un spiriduş responsabil care a ştiut cum să le împartă, în funcţie de vârstele copiilor. Şi tot spiriduşii au pregătit amfiteatrul, de sărbătoare. Bunătăţi parfumate pregătite cu drag au fost aşezate frumos pe farfurii, alături de sticlele de apă şi de sucul natural oferit de BioBunătăţi şi Valea Mare (60 l de suc natural de măr). Am primit prăjituri care mai de care mai parfumate şi cozonaci delicioşi. Au fost trimise prăjituri chiar şi din Grecia. Altele au  ajuns  la  spital   de  aici, de la noi de acasă. Lista  spiriduşilor care au  gătit pentru serbare este lungă aşa că sper să-mi fie cu iertare că nu-i pot menţiona pe toţi. Vă mulţumesc însă tuturor celor care aţi pregătit sau cumpărat prăjituri pentru copii. Ştiu că pe lângă praful de copt aţi pus şi mult praf de iubire, special pentru ei.

Sunt sigură că tot ce s-a întâmplat pe 8 decembrie a fost pentru fiecare dintre cei prezenţi o lecţie. Sunt sigură că fiecare a avut ceva de învăţat. A fost exact cum am scris la câteva ore după serbare. Am plâns, am râs, ne-am bucurat sau am cântat alături de cei de la Zurli, am făcut poze, ni s-a rupt inima în două de mai multe ori, am văzut un copil la graniţa dintre două lumi sau copii plini de viaţă şi de speranţă deşi au stat pe tot parcursul serbării cu perfuzia pusă la mână, am învăţat de la Andra, care a supravieţuit cancerului şi de la minunata ei mamă că boală se poate învinge prin rugăciune, credinţă şi o gândire pozitivă. Am învăţat multe şi nu am putea să le cuprindem pe toate în cuvinte. Elena şi Mike Mircea şi prietenii lor au împărţit înainte de serbarea din Fundeni, pachete copiilor din Institutul Oncologic. După evenimentul din Fundeni ne-am dus cu daruri în saloane pentru că 13 copii nu au putut participa la serbare, din cauza stării lor precare de sănătate. Pentru că ne-au rămas foarte multe pachete, după serbare, ajutaţi de câţiva dintre cei care au participat la eveniment, prieteni buni sau oameni cu inimă mare pe care i-am cunoscut în acea zi am mers în Spitalul „Marie Curie” ca să le împărţim. Am refăcut o parte dintre daruri chiar pe holurile spitalului, în funcţie de informaţiile pe care le primeam de la asistente, pentru că multe dintre pachete (jucăriile, cărtile etc) erau personalizate în funcţie de vârstă. Am împărţit cadourile în secţia de Oncologie, Pediatrie, Terapie Intensivă şi Nefrologie din Spitalul „Marie Curie”. Seara s-a încheiat la ora 22.00 când am plecat de la spital obosiţi dar fericiţi că am reuşit să bucurăm atât de mulţi copii. Pachetele pentru copiii din Spitalul Fundeni au fost acoperite, cu mici excepţii, din donaţii.

DARURILE
I. DARURILE PENTRU COPII. 1. SPITALUL FUNDENI

Pe scurt la copiii din Spitalul Fundeni au ajuns:

a. o pungă mare de hârtie în care s-au aflat următoarele produse, dulciuri (1 borcan de dulceață de cătină fără zahăr Topoloveni, 1 cozonac mare Balocco tip panetone, 1 suc multifruct 1,5 l Pfanner, 1 brăduț de turtă dulce, 1 suc Teddy cu pai, 1 pungă bomboane sugus, 1 suc teddy mic cu pai, 5 dropsuri asortate, 2 acadele, 1 pachet de biscuiți, 1 napolitană mică cu alune, 1 napolitană cu cremă de vanilie Alka, 1 croissant cremă fructe, 1 croissant cu cremă de lapte Boromir, 2 ciocolate albe Milka, 1 ciocolată albă Shogetten, 2 bucăti prăjitura casei cu mere sau căpșuni, o napolitană mare Balocco, 1 prăjitură Boromir, 1 pungă fulgi de porumb, 1 eugenie, 1 ou kinder, 1 pungă cu turtă dulce, 1 baton cereale, 1 iaurt mic, 1 ciocolată Kinder Bueno, 1 compot de ananas) și 1 ren de pluș portocaliu de la Ikea – în total 60 de pachete;

b. o pungă cu rechizite și altele (1 cutie de creioane colorate, 2 cutii de carioci, 2 caiete de matematică, 1 caiet de desen, 1 joc de făcut baloane din săpun, 1 pix, 1 cutie de acuarele, un coif pentru serbare, o pereche de șosete noi, o brățară din ață cu medalion decorativ);

c. o pungă cu fructe diverse (banane, portocale, mere, kiwi și gref) câte 13 fructe în fiecare pungă; Pungile au fost pregătite de colega mea, Oana Diaconu și sora ei, Alina Nițulescu (profesoară de franceză în şcoala generală din Baldovineşti) care a venit cu trei elevi la serbare, tocmai din Balş, judeţul Olt;

d. o jucărie în funcție de vârstă (pentru bebeluși o orgă cu melodii, pentru fetițe o păpușă Barbie cu haine de schimb, pentru băieți o mașină cu telecomandă, pentru adolescenți un joc specific vârstei); e. o pungă cu cărți în funcție de categoria de vârstă (de colorat, povești, romane pentru adolescenți etc).

În total am avut aproximativ 554 de cărți și cărticele. La categoriile mai mici de vârstă am pus câte 5 cărticele în pachet, la categoriile mai mari, câte 4, 3 sau 2, în funcție de numărul de cărți pe care l-am primit pentru fiecare segment de vârstă. Editura Prut a oferit jumătate din numărul de cărți (în total au fost 257 de cărti de la Editura Prut, dintre care, cărti cu autocolante 80 buc, cărti de colorat pensula magică 30, cărti de colorat cu poezii scurte despre animale, insecte etc 120 buc, romane “Copiii căpitanului Grant”, “Cănuță om sucit” etc  27 buc). Lor li s-au adăugat carti de colorat diverse 60 buc, alte carti 12 buc, 150 de cărți oferite de Candice Dragotă si Editura Sofisticat (“Povestiri din grădina pisici”, autor Candice Luana Dragotă), 35 de cărți oferite ca sponsorizare de Editura Iona, 40 de cărti de povesti (“Motanul Incăltat si alte povesti” 10 buc, “Print si cersetor” 10 buc, 20 “Scufita Rosie”).

OBSERVAȚII: Și la părinții copiilor a venit Moșul. Firma Strauss Romania SRL care produce și comercializează cafeaua Doncafe a trimis la spital 156 de pungi de cafea de 250 g. Mulțumesc, Cristina Necula!

FOTOGRAFII

Fotografii de la pregătirea pachetelor puteți să vedeți aici: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.504308442924071.106696.100000347584111&type=3


Fotografii de la serbare puteți să vedeți aici:

fotografiile făcute de mine:
fotografiile făcute de Ovidiu Craiciu, Fotokolor:
fotografiile făcute de Gaşca Zurli:

2. INSTITUTUL ONCOLOGIC BUCUREȘTI

Toate pachetele pentru copiii din Institutul Oncologic, de la cumpărături, până la transport și organizare au fost pregătite de Mike și Elena Mircea. Prietenii lor și colegii lui Mike din Orange au făcut donații în bani (suma totală 10568 ron) Mike a cheltuit pentru cumpărăturile necesare celor 50 de pachete 3977.12 ron. Banii care au rămas (6590.88 RON) vor fi folosiţi de Mike pentru achiziția de medicamente (mai multe detalii la rubrica donații în bani) pentru copiii din Institutul Oncologic.
La copiii din Institutul Oncologic au ajuns pungi (în total 35 de pachete) în care s-au aflat următoarele produse: bloc de desen, pensule, acuarele, creioane de colorat + carte de colorat / pix + caiet dictanto, carti povesti, carti cu rugaciuni pentru copii, iconita, glucoza, punga fulgi porumb, punga lapte praf, cutie lapte, pachet de biscuiti, acadea, compot ananas, turta dulce, sticla suc mere natural 1l, baton mic cu cereale, punga bomboane sugus, ciocolata alba Milka, napolitane alfers, ciocolata bounty, punga jeleuri, prajitura casei, mere, banane, portocale, ocarina/muzicuta, ursulet plus.

II. CATEGORIA CONSUMABILE ȘI MEDICAMENTE

Așa cum știți am primit de la spital o listă cu medicamente necesare pentru copii (pampers, nurofen etc). Aici puteți să vedeți lista semnată de doamna doctor Anca Coliță, șefa Secției de Pediatrie:

Am aflat că este mare nevoie de pampers (măsurile 3, 4 și 5), lapte praf fără lactoză (pentru bebelușii care suferă de boli hepatice), lapte praf și detergent (pentru mamele care stau mai mult în spital și spală hainele copiilor la mașina de spălat din spital).

1. Pampers, lapte praf, medicamente uzuale.

Donațiile către spital s-au făcut în mai multe tranșe.

a. Donații consumabile duse la spital de Ana Parvan

Tot ce am primit de la voi a fost dus la spital pe 5 decembrie, de Ana Parvan (Popa) care a făcut un proces verbal complet, cu toate darurile, pampers, medicamente etc.


Comparând lista de medicamente, cu mici excepții s-au strâns sau chiar s-au depășit de două sau trei ori cantitățile necesare trecute pe listă. Cu litere bolduite am scris cantitățile care au fost duse la spital.

La fel de generoase au fost și donațiile în lapte praf, fără lactoză sau pampers. (cantitățile le regăsiți în procesul verbal).

- PANADOL SIROP - 30 flacoane  – 117 flacoane
- PANADOL tablete - 20 cutii – 64 cutii
- NUROFEN SIROP 0-3 luni - 30 flacoane – 69 flacoane
- NUROFEN SIROP 6-12 ani - 30 flacoane – 17 flacoane
- NUROFEN supozitoare - 5 cutii – 15 cutii
- ALGOCALMIN supozitoare - 5 cutii – 19 cutii
- DIAZEPAM intarrectal de 5 mg - 1 cutie – 2 cutii
- DIAZEPAM intrarrectal de 10mg - 1 cutie - 2 cutii
- DEXAMETAZONA fiole -100 fiole – 110 fiole
- CLARITINE sirop - 30 flacoane – 46 flacoane
-PERITOL sirop - 10 flacoane (peritol nu s-a găsit pe piaţă) – am dus Romergan 10 flacoane
- 50 de termometre electronice – 55 bucati

Pe lângă datele trecute în procesul verbal am mai dus la spital, cu o zi înainte de eveniment 2 baxuri de pampers happy măsura 3 (de 82 de bucăti), 17 siropuri pentru tuse și 6 pachete de șervețele umede.

b. Donații consumabile - Irina Ilie și angajații Romtelecom

Tot ce au strâns angajații Romtelecom, prin intermediul Irinei Ilie a fost dus la spital pe 3 decembrie. Prietenul Irinei a făcut acest transport.

Pe scurt angajații Romtelecom au trimis următoarele produse la spital: lapte praf - NAN Fara lactoza, 400g - 2 buc, NAN 3, 400g - 7 buc, NAN 4, 400g - 3 buc, NAN 1, 800g - 3 buc, NAN 2, 800g - 2 buc, NAN 2, 400g - 1 buc, panetone - 7 buc, pampers (măsura 4) pachet 20 de bucati - 1 buc, Pampers (măsura 4)  pachet 18 bucati - 2 buc, Pampers Midi, 2 cutii x 3 pachete (186 scutece total), Pufies (măsura 4) pachet 70 scutece - 1 buc, Pufies (măsura 5) pachet 58 bucati - 1 buc, Oncoxin sticla 500ml - 6 buc, Oncoxin 90 capsule - 2 buc.

Angajaţii Romtelecom au donat prin intermediul Irinei Ilie suma de 1355 ron, bani care se regăsesc la suma totală de la capitolul donaţii în bani.
c. Donații consumabile - Mike și Elena Mircea și angajații Orange România:
 
La Institutul Oncologic au ajuns pe 8 decembrie următoarele produse: fluoracil 500 mg (16 buc), termometre electronice (50 buc), panadol sirop (30 buc), panadol tablete (20 buc), nurofen sirop 0-3 luni (30 buc), nurofen sirop 6-12 ani (30 buc), nurofen supozitoare (5 cutii) și 30 de cutii de lapte praf aptamil, fără lactoză, oferite de firma Danone, prin amabilitatea doamnei Laura P.
 
d. Donații consumabile - Ramona Aldea, Alina Butușină și angajații hotelului Golden Tulip Victoria Bucharest
 
Au ajuns la Spitalul Fundeni pe 8 decembrie următoarele produse: 6 cutii de lapte praf fara lactoza Nan, 3 baxuri de pampers măsura 3 (150 buc), 4 (120 buc), si 5 (132 buc) și 6 pachete de servetele umede.  
 
e.  Nestle România a donat direct spitalului, 25 de cutii de lapte praf Nutren f. Donații consumabile, din partea Cora Pantelimon (aceste donații vor ajunge săptămâna viitoare la spital). Nan fără lactoză (10 cutii), şerveţele umede Pampers (7 cutii x 4 pachete), şerveţele umede Pampers bebe fresh (2 pachete), Pampers mărimea 3 (7 pachete), mărimea 4 (7 pachete), mărimea 5 (8 pachete).
 
g. Firma Romastru și-a exprimat disponibilitatea de-a sponsoriza Spitalul Fundeni cu medicamentele de care au nevoie copii internați.
 
2. Oncoxin
 
Cea mai mare problemă de pe listă o reprezenta suplimentul numit ONCOXIN, care este un supliment nutritiv ce se prescrie copiilor care au leucemie, în paralel cu tratamentul citostatic dar și după acest tratament. Prospectul Oncoxin îl puteți citi aici: http://www.drogheria.ro/oncoxin_tb_-p1278.html
 
Pe lista întocmită de spital la cantitățile necesare la Oncoxin erau de 60 bucăți Oncoxin sirop și 50 de flacoane Oncoxin capsule. Siropul se administrează copiilor până în 12 ani iar pastilele celor peste 12 ani. Oncoxinul este scump, prețul pe piață pentru sirop variază între 175 si 220 ron iar pentru flacoanele cu pastile între 160 si 180 ron. Mike Mircea a vorbit cu reprezentanții Oncoxin în România (SC.A NUTRITIONAL NATUROMEDICA SRL) și a obținut cel mai bun preț pentru aceste produse, mai exact la fiecare comandă pe care am dat-o am primit peste prețul plătit, produse de încă 20 la sută. A rezultat un preț pe produs de 153.82 ron pentru sirop și 136.50 pentru un flacon de Oncoxin cu 90 de pastile. Compania ne-a oferit cu titlu gratuit și 150 de batoane din cereale.
 
Pentru achiziția de Oncoxin, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București a oferit o sponsorizare în oncoxin în valoare de 10.000 ron, adică 100 de milioane de lei vechi. Mulțumiri doamnei Carmen Negoițescu care ne-a sprijin în acest demers și Anei Neamțu. Din acești bani Camera Executorilor a cumpărat 47 de flacoane de Oncoxin sirop și 18 flacoane de Oncoxin tablete.
 
Asociația Resurse Regionale, prin domnul Aurelian Nebel, preşedintele asociaţiei a folosit cele trei sponsorizări primite de la trei firme din Constanța (SC. COMVEX SRL 2000 ron, SC Consal Trade, sucursala Port Constanța 1000 ron și BRIGHT MARITIME SERVICES 1000 ron) și de la o persoană fizică pentru a achiziția tot oncoxin (16 flacoane de oncoxin tablete și 12 flacoane de oncoxin sirop). Costul facturii a fost de 4.086.27 ron.   Pentru a completa necesarul de Oncoxin am cumpărat din banii strânși din donații încă 10 flacoane de oncoxin tablete). Costul facturii a fost de 1354.08 ron. Am primit de la persoane fizice 6 flacoane de Oncoxin și un Oncoxin sirop. Toate produsele au fost predate pe 7 decembrie, Spitalului Fundeni. În total la spital au ajuns 50 de flacoane de Oncoxin tablete și 60 de flacoane de sirop, adică exact cât era pe lista primită de la spital. Lor li se adaugă produsele duse anterior de Irina Ilie (adică 6 buc de sirop si 2 flacoane tablete).  
 
Pentru a vedea cele trei facturi prin care s-a făcut achiziția de oncoxin (una pe numele Camerei Executorilor Judecătorești, una din partea Asociației Resurse Regionale și una pe persoană fizică, Alexandru Moraru, soțul meu), dar şi procesele verbale încheiate la spital intraţi vă rog aici.
 
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.510365428985039.107886.100000347584111&type=3
 
În acest folder voi adăuga pe parcurs toate documentele legate de achiziţia de medicamente, facturi, contracte de sponsorizare etc.
 
III. DONAȚII ÎN BANI
 
Pentru nevoile copiilor din Fundeni am primit din donații suma de 40542.01 ron. Din bani am cheltuit 385.43 pentru o parte din pungile pentru cadouri și completarea unor produse (turtă dulce, croissante, carioci, acuarele) și 1354.08 ron pentru a completa achiziția de Oncoxin. Au rămas 38802.5 ron. Multe dintre fonduri au fost strânse de prieteni sau de prietenii prietenilor, în cercul lor de colegi sau cunoştiinţe. Acestor bani (38802.5 ron) li se adaugă cei strânși de Elena şi Mike Mircea, prietenii lor și angajații Orange România (rămaşi după pregătirea pachetelor pentru Institutul Oncologic), adică 6590.88 ron. Suma totală este 45393.38 ron, adică echivalentul a  aproximativ 9954 euro.
 
Pentru mine și sunt sigură că pentru toți cei implicați în această campanie, ajutorul primit este nesperat. Sunt convinsă însă că darul a venit pentru că acolo, în cele trei spitale pe care le-am vizitat sunt zeci de copii care au nevoie de sprijin. Au nevoie de medicamente și suport ca să-și poată continua tratamentul. Ca să aibă o șansă la viață.
 
IV. CE URMEAZĂ
 
Toţi bănuţii pe care i-am primit din donaţii vor fi folosiţi pentru susţinerea copiilor bolnavi din Spitalul Fundeni, Institutul Oncologic şi Spitalul "Marie Curie". Susţinere care implică achiziţia de medicamente dar şi susţinerea lor pentru alte nevoi care pot fi susţinute cu dovezi financiare (chitanţe etc). In prima fază de vom ocupa de achiziţia de medicamente pentru susținerea copiilor internați în Spitalul Fundeni şi în Institutul Oncologic. Medicamente pentru transplant şi citostatice care lipsesc din spitale. Sunt trei copii care sunt pe lista de aşteptare pentru transplant, in Spitalul Fundeni şi nu-l pot face tocmai pentru că medicii din Fundeni au nevoie de o serie de medicamente care nu se găsesc în România şi în plus, sunt şi foarte costisitoare. Am primit de la spital lista cu medicamentele necesare copiilor care trebuie să facă transplant. O puteți vedea aici.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=510366025651646&set=a.510365428985039.107886.100000347584111&type=3&theater

Pentru că medicamentele nu se găsesc în România nu putem să precizăm deocamdată care sunt costurile. Potrivit primelor estimări vorbim însă de câteva mii de euro, doar pentru medicamentele aflate pe această listă.

După ce vom afla exact listele de preţuri eu voi dona banii pe care i-am primit, Asociaţiei "Aripi spre Viaţă", care va face achiziţia de medicamente pentru Spitalul Fundeni, în baza reţetelor eliberate de medicii curanţi. Achiziţia de medicamente va dura puţin dar sperăm ca-n cel mult o lună sau poate chiar mai puțin să putem să tragem linie şi să scriu pe blog şi facebook, în amănunt modul în care s-au cheltuit bănuţii de la voi. Şi să ataşez inclusiv facturile. Acesta este şi motivul pentru care am prelungit durata evenimentului de pe facebook pentru a putea scrie pe pagină toate noutăţile şi modul în care au fost folosite donaţiile.
(aici este pagina evenimentului de pe facebook: https://www.facebook.com/events/484706741551355/?fref=ts
)

Banii strânşi de Elena şi Mike vor fi folosiţi pentru susţinerea copiilor din Institutul Oncologic, prin intermediul Asociaţiei Pavel, care are sediul în acest spital. Dacă rămân bani, după achiziţionarea medicamentelor luăm în calcul şi susţinerea unui singur caz de copil grav bolnav. Voi reveni cu detalii pe măsură ce se concretizează lucrurile în acest sens. Sunt deja doi copii pe care i-am cunoscut in Spitalul "Marie Curie" despre care cred că au nevoie de acest tip de suport.
 
VI. CÂTEVA PRECIZĂRI
 
Așa cum am spus încă de la început, numărul copiilor internați în spital este variabil și se schimbă foarte mult de la o zi la alta, mai ales când vine vorba de sărbători sau weekend-uri. Noi am pregătim în total 200 de pachete, 150 pentru copiii din Spitalul Fundeni și 50 de pachete pentru copiii din Institutul Oncologic. Pentru că cifrele s-au schimbat în ultima clipă am dus la Spitalul Fundeni 60 de pachete iar în Institutul Oncologic 35.
 
Din pachetele destinate Spitalului Fundeni am redistribuit în felul următor:
 
- 18 pachete către copiii săraci din satul Gogoșari, jud. Giurgiu de care are grijă părintele Cătălin. Unii locuiesc în case de chirpici, alți au rămas fără un acoperiș deasupra capului după ce le-a ars casa. Mai multe despre acești copii puteți citi aici: http://easiea.blogspot.ro/2012/11/saracia-are-ochi-albastri.html Pachetele vor ajunge la Gogoșari pe 16 decembrie.
 
- 8 pachete vor pleca spre trei familii fără posibilităti, cu copii (o familie cu trei copii pe care i-am cunoscut la biserica si i-am ajutat si cu altă ocazie
- 3 pachete, o familie care are doi copii in plasament - 2 pachete, o mămică care este supusă violenţei în familie si are trei copii mici - 2 pachete şi unui copil cu handicap, în vârstă de 13 ani care se chinuie într-un scaun cu rotile şi are nevoie de şedinte de recuperare în Ucraina - 1 pachet). Pachetele vor ajunge la acești copii, în limita timpului disponibil, până pe 21 decembrie.
 
- 1 pachet l-am păstrat pentru Nicolae, care are leucemie (Nicolae este un băiețel fără posibilităţi din Suraia, Vrancea care are leucemie, a făcut un transplant și vine periodic la spital pentru tratament). Pachetul va ajunge la Nicolae la începutul lunii ianuarie, când revine la Spitalul Fundeni.
 
- restul de pachete, adică 63 de pungi cu daruri le-am dus, pe 8 decembrie, după serbare, împreună cu cele 15 pungi care au rămas în Institutul Oncologic copiilor internați pe secția de Oncologie a Spitalului “Marie Curie”.

Până la finalul lunii decembrie...
 
Dulciurile disparate sau care conțineau ciocolată sau cacao le vom duce până în Crăciun unor copii cu handicap care stau în două centre de plasament. O să fie nevoie să mai completăm puțin pachetele, măcar cu niște fructe și o ciocolată dar sunt sigură că vom reuşi să le facem această bucurie. Unul dintre centre este acesta. Aici nu se pot face fotografii. Sunt 13 băieți în centru. Am programat să ducem darurile sâmbătă, pe 15 decembrie seara. Vom cumpăra şi papucei de casă mai călduroşi pentru că am aflat că au copiii nevoie. (în acest scop am primit 200 de ron de la Mihaela Topliceanu).
 
Celălalt centru se numeşte “Floare de Colt” din Buzău. Aici sunt 20 de copii. Darurile vor ajunge acolo, prin intermediul domnului Silviu Tesleanu tot în weekendul 15-16 decembrie. Pentru completarea pachetelor am primit 200 de ron de la Simona Andrei.
 
VI. MULȚUMIRI
 
Aceasta a fost cea mai mare acțiune pe care am organizat-o până acum. Am primit cu bucurie implicarea voastră. Am simțit din plin ajutorul Sfântului Nicolae și al tuturor sfinților cărora m-am rugat, înainte de acțiune, în mănăstirile din Bucovina în scurta vacanță pe care am avut-o în luna noiembrie, chiar înainte de demararea acțiunii umanitare. Evenimentul pe care l-am făcut pe facebook a strâns într-o lună peste 900 de susținători. Foarte mulți dintre ei s-au implicat în mod real în susținerea acțiunii, prin mediatizare, donații în produse, atragere de sponsori, donații în bani, achiziții de medicamente, pampers etc. Au fost trimiși bănuți pentru copiii din Spitalul Fundeni și de la mii de kilometri depărtare, din Australia, Canada, Germania, Portugalia etc. Aș vrea să vă mulțumesc fiecăruia în parte pentru resursele extraordinare de energie pozitivă pe care le-ați investit în acest eveniment. Pentru mine a fost încă o dovadă că se pot face lucruri mari cu pași mici, atunci când există rugăciune, dorință și dăruire. Şi o dovadă că există oameni buni, mulţi oameni buni. Pentru că au fost foarte mulți oameni implicați am decis ca-n lista de final să trec în special firmele care au sponsorizat acest eveniment.
 
Vă rog să mă iertați dacă v-am greșit în toată această perioadă. Pentru mine a fost un pic dificil să gestionez toate resursele și nu știu dacă am reușit să fac totul așa cum mă străduiesc mereu, cât mai bine cu putință. Dacă am uitat să trec pe cineva în lista de sponsori sau de donații, dacă doriți să faceți anumite completări care să fie incluse în acest bilanț vă rog să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com. Tot aici îmi puteți scrie și dacă doriți să vă trimit bonurile de la cumpărături dar și facturile și procesele verbale încheiate la spital sau orice alte informații legate de această acțiune, cheltuirea banilor etc.
 
Așadar MULȚUMESC:
 
Roxana Dumitru (Asistent Social, Asociația Pavel) pentru tot ajutorul, prietenie şi suport, Nadia Ulmeanu (asistent șef, Secția Pediatrie, Spitalul Fundeni), Maria Coman (pentru tot sprijinul dat pe parcursul campaniei), doamna doctor Anca Coliță, Şefa Secţiei de Pediatrie din Spitalul Fundeni, Mike și Elena Mircea (pentru tot sprijinul dat pe parcursul campaniei și pregătirea pachetelor pentru IOB), Aurelian Nebel și Asociația Resurse Regionale prin intermediul căreia am încheiat toate contractile de sponsorizare, Carmen Negoițescu și Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București care a cumpărat Oncoxin pentru copiii din spital, în valoare de 10.000 ron (100 de milioane de lei vechi), doamna doctor Carmen Orban (managerul Spitalului Fundeni), Bibiana şi Diana Stanciulov și Magiun de Topoloveni (www.magiun-sonimpex.ro) (150 de borcane de dulceață de cătină), Ana Parvan (suport si logistica) şi celor 71 de prieteni şi colegi ai Anei, angajaţi ai unei bănci din România, Dana Popa, Boromir (http://boromir.ro/ - 150 de croissante și 150 de prăjitura casei), pictor Iosif Oprescu (care a făcut desenul pentru fotografiile copiilor), tipografiei care a tipărit panoul cu Moş Nicolae, pentru serbare, Marcel Iordan “Tipu’ de la cabina foto” şi echipei lui, adică www.saycheese.com.ro (care le-a făcut fotografii copiilor cu Moș Nicolae din panou și i-a oferit fiecăruia, pe loc, o poză ca amintire, Sandra Radu (jucării), Cami Iordan (140 de reni de la Ikea), Fotokolor (www.fotokolor.com prin Ovidiu Craiciu care le-a făcut poze minunate copiilor), Mirela Retegan şi trupa Zurli (http://www.zurli.ro/), Valentina Nedea “Tanti Hăinuța” (150 de șosete noi), Cecilia Ciupercă, Andreea Mihai, Emilia Covrig și Carrefour România (http://www.carrefour.ro/), Monica David și Cora Pantelimon (http://www.cora.ro/), Valentina Nistor și Styx Naturcosmetic (http://www.styx.ro/) (150 de creioane și 150 de caiete), Editura Iona (www.edituraiona.ro), Editura Prut (http://www.prut.ro/), Candice Dragota şi Editura Sofisticat (150 de cărti "Povestiri din grădina cu pisici")
, Olivia Pamfil-Nechitoaia (www.organicinromania.blogspot.ro) BioBunatati (www.biobunatati.ro) și Valea Mare (http://www.valea-mare.ro) (care au oferit cei 60 de litri de suc de mere, pentru serbare), Natalia Ene (http://www.helpnet.ro/), Dana Nicolae care a pregătit brățările pentru copii și le-a oferit la un preț modic (http://stelepeperete.blogspot.ro/), Ramona Aldea, Alina Butuşină şi angajaţilor hotelului Golden Tulip, Beatrice Cioba și Asociatia Familiilor Monoparentale Famo, Adriana Mironescu şi firmele din Constanța - S.C. Comvex SA (2000 ron), SC Consal Trade, sucursala Port Constanța (1000 ron) și Bright Maritime Services (1000 ron), Bograve Advertising SRL (150 de cozonaci tip panetone Balloco şi 150 de napolitane), grupului de pe facebook “O mână de ajutor de la o mână de oameni”, Wilhelm Romco SRL, Mara Stoenescu “Bodybebe” (http://bodybebe.ro/) care a donat hăinuțe noi pentru bebelușii din spital, Valentina Popescu (http://interesart.wordpress.com/) care a donat o cutie plină de materiale didactice, special pentru camera de joacă din spital, Nestle, Danone, Lavinia Petruescu (a asigurat din fondurile primite de la prietenii săi achiziția medicamentului Natulan pentru doi copii internați în spital. Medicamentul pentru cei doi copii a costat 1800 ron. Tot Lavinia a donat bănuţii pentru susținerea financiară a lui Rareș, un băiețel care a făcut de curând un transplant de ficat de la mamă și are mare nevoie de ajutor pentru cumpărarea de medicamente și alimente etc.), Cristina Necula și Strauss Romania SRL, firma care produce si comercializeaza cafeaua Doncafe
(http://www.facebook.com/Doncafe) (156 pachete Doncafe de 250 g), Alka si Cyrom Romania (150 de sticle de suc Phanner de 1.5 l, Wilhelm Romco SRL, Asociaţia „Aripi spre Viaţă” si Asociaţia Pavel.
 
Le mulţumesc tuturor celor care ne-au însoţit la Spitalul „Marie Curie” (Ramona, Carmen, Paul, domnul Florescu, Mike, Elena, Claudia, Cristina, Lavinia şi prietenii săi, fără de care nu am fi putut să împărţim pachetele în aceeaşi seară) dar şi tuturor celor care au fost la eveniment, în mod fizic sau cu inima şi au făcut posibilă realizarea serbării pentru copii.
 
Mulțumesc tuturor celor care au scris pe bloguri despre acest eveniment: Maria Coman, Miruna Mărgărit, Corina Ozon, Viorel Ilisoi, Bogdana Dobre, Olivia Pamfil-Nechitoaia, Piticul Copilasi, Cristina Popa.
 
Dați de veste dacă am uitat pe cineva. Eu cred că ajutorul și susținerea extraordinară de care ați dat dovadă nu se vor opri aici. Celor care doresc să susțină pe termen lung un copil bolnav de cancer le recomand să ia legătura cu Asociația Pavel (http://www.asociatiapavel.ro/), sau cu Asociația “Aripi spre Viață” (http://www.aripispreviata.ro - președinte Nicoleta Vlad, telefon 0723300259) care se ocupă de problematica acestei suferințe, mai precis de copiii bolnavi de cancer. Asociația “Aripi Spre Viață” are un proiect privind renovarea a șase rezerve de la etajul 6 al Spitalului Fundeni dar și un proiect privind achiziționarea de catetere.
 
Orice ajutor este binevenit pentru cei care luptă pentru interesul copiilor aflați în suferință. Ca să faci o bucurie uneori nu este nevoie de prea mult. Doar de un gând bun și puțină voință.
 
Pe blogul Asociației Pavel îi găsiți cu ușurință pe cei care au nevoie de ajutor. http://apeluriumanitare.wordpress.com/
 
Puteți să-l alegeți pe oricare dintre acești copii și să-i faceți o vizită. Să le dați părinților un telefon și să-i susțineți cu o vorbă bună. Dumnezeu să aibă grijă de voi toți

09 decembrie, 2012

Pe scurt, despre serbare

sursa foto: facebook Zurli
A fost o zi minunată. O zi în care am plâns, am râs, am avut emoții, am cunoscut oameni cu suflet frumos, am primit ajutoare nesperate, o zi în care am făcut surprize și am primit la rândul meu daruri, o zi în care am simțit că inima mi se rupe în două, când am cunoscut un copil bolnav de cancer care stă de la începutul anului în spital, singur, la fel cum a stat și bunul nostru prieten, Adrian, care nu mai este printre noi, o zi în care inima a dovedit că mai poate să se rupă încă o dată în două, într-un salon cu copii abandonați, când o fetiță de nici doi ani și-a întins mâinile spre mine, m-a prins de gulerul hainei, printre zăbrele și mi-a șoptit într-o bebelească "ma-ma-ma", o zi lungă de 12 ore, care s-a încheiat la ora 22.00 și a început la Spitalul Fundeni, cu o serbare minunată, în care copiii au primit doi moși, pentru că au fost tare cuminți, pe Moș Nicolae și pe Moș Crăciun, pe care l-au adus "bonus" magicienii de la Zurli, o zi în care am învățat o lecție de viață de la o fetiță care a supraviețuit cancerului și de la minunata ei mamă care ne-a explicat că boala poate fi învinsă dacă sufletele se susțin, prin iubire, o zi în care am fost colindați, în sunet de toacă străveche, în care binele a triumfat, doar binele, și doar iubirea, și bunătatea din oameni m-a copleșit, o zi în care am văzut ca la fiecare eveniment că undeva, acolo Sus se fac calculele și uneori rămân exact atâtea pachete cât mai era nevoie, o zi în care l-am vizitat la terapie intensivă pe Rareș, băiețelul de 9 ani care a făcut de curând un transplant de ficat de la mama lui și m-am bucurat să văd că este bine și mai ales fericit de fiecare dar pe care l-a găsit în pungă, o zi în care părintele din Glodeanu le-a povestit copiilor bolnavi despre Sfântul Nicolae și minunile sale, a fost o zi în care copiii din Spitalul Fundeni dar și cei din spitalul aflat în aceeași curte, adică Institutul Oncologic au primit daruri, daruri multe, multe și bunătăți care mai de care mai delicioase, o zi care a continuat cu o vizită la Spitalul "Marie Curie" unde am dus pachetele rămase și am vizitat secție cu secție pentru a le împărți copiilor, începând cu secția de oncologie, terapie intensivă, copii abandonați, pediatrie și nefrologie, o zi în care am împărțit bucurie și am primit în loc ceva ce nu se poate descrie în cuvinte. Sper ca totul să fie și acolo Sus primit așa cum l-am simțit noi, aici jos...

Vă mulțumesc tuturor, nu cred că o să pot exprima vreodată în cuvinte cât de mult ajutor am primit pentru această campanie și oricât m-aș strădui sunt sigură că aș uita să menționez pe cineva, pentru că au fost enorm de mulți oameni frumoși care ne-au fost alături. Nu am descărcat încă fotografiile dar puteți să le vedeți pe cele făcute de magicienii de la Zurli. Sfântul Nicolae să aibă grijă de voi toți!

04 decembrie, 2012

De Sfântul Nicolae, pentru copiii bolnavi de cancer (II)

Pregătirile pentru serbare au intrat în linie dreaptă. Pe scurt, informațiile legate de serbare sunt următoarele.

Toți cei care doresc să vină la spital sunt așteptați sâmbătă, 8 decembrie la ora 12.45 în fața Institutului Clinic Fundeni, din Soseaua Fundeni, nr 258 (pentru cei care nu cunosc zona: de la intersecția cu avionul din Colentina faceți dreapta pe Soseaua Fundeni, prima intrare de la spital, pe stânga).

Ne întâlnim în curtea spitalului, în fața clădirii. Am programat întâlnirea cu două ore înainte de eveniment pentru a avea timp să ducem pachetele, să pregătim locul pentru serbare, să punem prăjiturile pe farfurii etc.

Serbarea va avea loc la ora 15.00, în amfiteatrul de la etajul 9 al spitalului. Se urcă cu liftul până la etajul 7 iar de acolo se merge pe scări. Rugămintea mea mare ar fi să evitați să veniți la spital dacă sunteți răciți.

Numărul de invitați stabilit cu personalul medical este 30.

Dacă depășim acest număr de invitați s-ar putea să fie nevoie să intrăm în spital, împărţiţi în două grupuri etc. Sper să nu fie nimănui cu supărare.

Vă mulțumesc tuturor pentru înțelegere și de abia aștept să vă cunosc, la serbare. Aici puteti să vedeți și o hartă cu locația. http://icfundeni.ro/contact/

18 noiembrie, 2012

De Sfântul Nicolae, pentru copiii bolnavi de cancer

Serbarea de Crăciun, Spitalul Fundeni, 2011
UPDATE 18 NOIEMBRIE 
Toate informațiile legate de eveniment, mă refer la update-uri, liste, etc. le puteți găsi pe pagina de facebook a acestei acțiuni. În acest moment ne concentrăm pe pampers, lapte nan fără lactoză și medicamente. Informațiile le găsiți pe toate aici:

https://www.facebook.com/events/484706741551355/

Uneori sunt tristă. Dar oricât de tristă aș fi în momentele mele de melancolie, supărarea mea nu cântărește nici măcar câteva grame din durerea pe care o simte o mamă, care stă cu lunile internată în spital, cu copilul său bolnav de cancer.

De fiecare dată îmi vine greu să cer. Să cer sprijin pentru ceva care nu poate fi cuantificat. Ceva care nu poate fi pus în piept, ca o etichetă, cu care să defilezi în lumea largă. Nu! Bucuria de o clipă, surâsul unui copil, strălucirea din ochii celui care privește u n spectacol în timp ce perfuzia îi curge alene, în vene sunt atât de firave și de imateriale încât chiar și după ce trec te întrebi dacă le-ai trăit aievea sau dacă nu cumva totul a fost doar un vis.

Dovada că nu ai visat și că bucuria a existat și că ea s-a înscris în albul pereților de spital, umiliți de atâta suferință, dar mai ales în sufletele îndurerate ale mamelor și în memoria copiilor bolnavi vine uneori la luni de zile distanță, printr-un mesaj primit pe facebook, de la mama unui copil care a fost internat în spital. Cam așa suna mesajul pe care l-am primit acum două săptămâni:

„Sunt mama lui Ionel. Vă mai amintiti? Ne-am cunoscut de Crăciun și ne-am revăzut de Paște. Ne-ati umplut sufletele de bucurie cu darurile de atunci. Ionel nu mai e. De fapt este înger acum.”
(am schimbat numele copilului pentru a păstra confidențialitatea expeditorului)

Orice mesaj de ce acest tip mă întristează. Mă face să mă simt neputincioasă. Și într-un fel, vinovată, pentru că nu am făcut mai mult. Orice, dar mai mult. Ionel nu este singurul copil-înger care a plecat dintre noi în ultimul an. Robert-Florin, Alina, Alexia Georgiana sunt doar câțiva dintre copiii pe care Dumnezeu ne-a îngăduit să-i cunoaștem doar cât să-i ținem de mână, pentru o glumă bună sau un pic de încurajare. Și a fost greu de fiecare dată când am aflat că nu mai sunt.

De Sfântul Mina, pe 11 noiembrie l-am pierdut și pe Adrian, un tânăr de 19 ani. Îl cunoscusem, alături de toți cei care ne-au însoțit la spital, în a doua zi de Paște și între noi s-a legat o prietenie frumoasă. Adrian a fost un tânăr care și-a dus boala în singurătate, departe de casă, uitat de părinți. Rana e prea recentă și este încă deschisă. Am vorbit deja despre ea deși nu am spus poate mai nimic. (http://nicoletatintea.blogspot.ro/2012/11/sa-ne-rugam-pentru-adrian.html)

Și totuși, în ciuda suferinței personale, pe care nu o pot controla uneori, oricât de multe bariere aș ridica în jurul sufletului meu, amintirea tuturor copiilor care nu mai sunt dar cu care am trăit împreună, acea secundă irepetabilă mă face să pledez și mai mult pentru fericirea de-o clipă. Pentru că știu și am simțit câtă alinare poate aduce uneori unui copil în suferință o simplă îmbrățișare.

Așa că, mă scutur de ale mele neputințe și îndrăznesc să cer din nou. Cer ajutor pentru o secundă. O secundă de visare, de evadare dintr-un spital anost, din lumea seringilor, a puncțiilor dureroase și a branulelor chinuitoare. Evadare într-o lume de poveste, cu prinți și prințese, cu daruri și dulciuri. Chiar de Sfântul Nicolae, cel pe care eu mi-l închipui ca pe eternul bunic care ne ține pe genunchii lui și ne împlinește toate visele. Planul este următorul. De Sfântul Nicolae vrem să aducem bucurie copiilor internați în Spitalul Fundeni. Sunt copii care stau cu lunile în spital. Copiii care suferă de boli grave, leucemie, talasemie, boli hepatice. Pe Emanuel de pildă, un băiețel care are 2 ani și jumătate îl știu de la celălalt Crăciun.

Pentru că sărbătoarea Sfântului Nicolae va pica anul acesta joia, evenimentul propriu-zis va avea loc sâmbăta, adică pe 8 decembrie. Nu am stabilit ora exactă, dar va fi cu siguranță undeva după prânz. Cel mai probabil în jurul orei 15.00. Am organizat ceva similar pentru copiii din spital și anul trecut pe 10 decembrie, în Spitalul Fundeni și pe 17 decembrie, în Institutul Oncologic.

Am aflat cu tristețe de la prietena mea, Roxana Dumitru care lucrează la Asociația Pavel, care se ocupă de problematica copiilor bolnavi de cancer că numărul copiilor bolnavi a crescut foarte mult de anul trecut. Numărul exact al copiilor nu poate fi estimat cu exactitate pentru că în general el depinde de internări, externări etc. Acum sunt internați în jur de 170 de copii. Înțeleg că dacă vom face 150 de pachete vom fi acoperiți. Oricum niciun pachet nu se pierde. Adică dacă vor rămâne pachete în plus le vom duce în Institutul Oncologic unde sunt internați, în medie între 20 și 50 de copii.

Recunosc că timpul e scurt, numărul de pachete este imens pentru oameni așa mărunți ca noi și tare bine ar prinde niște sponsorizări din partea unor firme sau supermarketuri care ar putea acoperi, mult mai ușor o parte dintre produsele necesare pentru cadouri. Dar eu pornesc la drum, ca de fiecare dată cu o mică rugăciune și sper ca Sfântul Nicolae (6 decembrie) și Sfânta Filofteia (7 decembrie), care este ocrotitoarea copiilor săraci să ne ajute. Dacă nu vom reuși să facem pachete pentru toți copilașii, pachete egale, ca să nu facem diferențe între copii (estimarea mea de costuri ar fi de minim 40 ron pe pachet, numai pentru dulciuri X 150 de copii, adică în jur de 6000 ron, cost total) tot ce vom reuși să strângem, adică dulciurile și fructele le vom așeza în niște coșuri sau cutii, iar de acolo îi vom servi pe copilași.

Bucuria cea mare va fi serbarea de Sfântul Nicolae, un spectacol pe cinste pe care-l vor oferi magicienii de zâmbete din echipa Zurli, cărora le mulțumesc pe această cale. Spiridușii de la Zurli m-au ajutat și anul trecut, la spectacolul din spital iar copiii au fost super încântați de scamatoriile magicianului și de cei doi iepurași care au fost scoși din joben. De fapt, de tot spectacolul în întregime. Marcel și echipa http://www.saycheese.com.ro/ ne-au sărit cu drag în ajutor. Cu ajutorul cabinei lui foto magice, Marcel va face fiecărui copil o fotografie pe care acesta o va lua cu el, ca amintire, la sfârșitul spectacolului.

LISTA ESTIMATIVĂ CU NECESARUL DE PRODUSE:

DULCIURI 150 DE PACHETE EGALE ÎN CARE PUTEM PUNE ORIENTATIV URMĂTOARELE PRODUSE (lista poate fi completată și cu alte produse, dar pe cât posibil trebuie evităm ciocolata neagră și produsele care conțin cacao, pentru că nu sunt recomandate de medici)
- cozonac de tip panetone (150 buc)
- biscuiți (300 buc)
- ciocolată albă Heidi (150 buc)
- ciocolată albă Milka (150 buc)
- ou kinder (150 buc)
- bomboane sugus, la punguliță (150 buc)
- jeleuri (150 buc)
- dropsuri asortate la pungă (150 buc)
- acadele (2, 3 acadele pentru fiecare pachet)
- suc cu pai teddy (150 buc)
- napolitane cu cremă de vanilie sau fructe (150 buc)
- croissante cu crema de fructe sau vanilie (150 buc)
- fulgi de porumb, la pungă (150 buc)
- baton cereale (150 buc)
- carioci (150 buc)
- creioane colorate (150 buc)
- caiet de desen (150 buc)
- pungi plastic (150 buc)
- prăjitura casei (150 buc)

FRUCTE
- banane, portocale, mere (câte două fructe din fiecare, în fiecare pachet)

JUCĂRII, CĂRTI
La spital se primesc numai de jucării noi. Am putea duce de exemplu mașinuțe pentru băieți, o păpușică pentru fetite, zdrăngănele pentru bebeluși și ceva pentru adolescenți. Anul trecut am dus ceasuri. În loc de mașinute sau păpuși putem pune plușuri. Sunt binevenite și cărticele de colorat sau de povești. Dacă nu vom avea bănuți de jucării sau cărți ne vom limita doar la pachetele cu dulciuri.

DIVERSE
Pentru bebelușii din spital dar si pentru copiii mai mari: pampers (mărimea 3, 4, 5), șervețele umede, lapte praf fără lactoză (câteva cutii).

SUCURI NATURALE 30 cutii 2 l – ca să servim copilașii după spectacol

PRĂJITURI FĂCUTE ÎN CASĂ (fără ciocolată, de preferat ar fi fără creme)
Aici nu pot să fac o estimare. Câte puțin de la fiecare. Prăjiturile le vom pune pe platouri, de unde se vor servi copiii.

ALTE SUGESTII DE PRODUSE CARE POT FI CUMPĂRATE PENTRU PACHETE
- lapte uht, iaurtele cu fructe pentru copii, bomboane rafaelo, ciocolățele kinder bueno, turtă dulce, compoturi etc.

Cam așa arată lista. Ea poate suferi modificări, în funcție de ceea ce puteți să dăruiți. În funcție de sugestii sau eventuale sponsorizări. Ajutorul poate veni în mai multe moduri. Puteți să cumpărați din produse, puteți să ajutați cu bănuți care vor fi folosiți la cumpărături, puteți să distribuiți evenimentul și informația pe facebook, bloguri etc., puteți să participați în mod direct la eveniment, să ajutați la cumpărături, la pregătirea pachetelor etc., puteți face prăjituri. Sau dacă aveți posibilitatea și cunoașteți firme care doresc să sponsorizeze o astfel de acțiune puteți să le povestiți despre intențiile noastre. Dacă este nevoie putem încheia, prin intermediul unei asociații și contracte de sponsorizare, procese verbale etc. Toți cei care doresc să participe la acțiune sunt așteptați cu mare drag, la spital. Voi anunța aici care este locul și ora de întâlnire.

IMPORTANT: Dacă doriți să contribuiți la această acțiune sau pentru alte detalii vă rog să-mi scrieți pe facebook sau pe mail: nicoletatintea@gmail.com

Dacă doriți să cumpărați produse pentru pachete le puteți aduce în Băneasa, la Antena1 (Soseaua București-Ploiești) de luni până vineri, între orele 10.30 și 19.30. Rugămintea mea mare, mare ar fi să cumpărați însă un singur sau mai multe produse din listă, de mai multe ori. Adică dacă doriți să cumpărați bomboane sugus și nu puteți cumpăra 150 de pungulițe, să cumpărați 30 de bucăți sau cât puteți ca să putem ulterior completa numărul, până la 150. Dacă dulciurile pe care le primim sunt disparate va fi mai complicat să facem pachete egale pentru copiii. Pe măsură ce voi primi dulciurile eu voi completa în listă, cu litere italice care sunt produsele deja acoperite, cumpărate și cine le oferă pentru ca fiecare să poată vedea ce mai este de cumpărat.

Ultima zi pentru a aduce darurile la Antena 1 este vineri, 30 noiembrie ca să avem timp să facem restul de cumpărături în weekendul 1, 2 decembrie și să pregătim pachetele.

În săptămâna 3 - 7 decembrie se mai pot aduce la Antenă doar fructele, care sunt perisabile. Prăjiturile trebuie aduse la spital, în ziua evenimentului, adică pe 8 decembrie. Voi anunța din timp ora și locul de întâlnire, pentru toți cei care vor să participe. Vă rog dacă este posibil să respectați aceste termene pentru că lucrurile să nu se aglomereze pe ultima sută. Pentru orice sugestii, întrebări, idei vă stau la dispoziție pe mail. Vă rog dacă puteți să distribuiți această informație.

Vă mulțumesc tuturor. Aici puteți citi despre câteva dintre acțiunile din trecut, pe care le-am organizat la spital.

11 noiembrie, 2012

Să ne rugăm pentru Adrian

Adrian, în a doua zi de Paște
Aș fi vrut să-l sun azi pe prietenul meu, Adrian care de la începutul anului locuiește în spitalul Fundeni. Să-l sun și să-mi răspundă cu vocea lui caldă, ușor timidă că se simte mai bine. Că mai așteaptă rezultatul unei analize sau vreo veste de la medicul curant, pentru că de la cei dragi semnele au fost mai mult decât firave în cei doi ani de boală. Aș fi vrut să-l sun pe Adrian și să-i spun că-i doresc și eu tot binele din lume, așa cum chiar el mi-a urat, în urmă cu câteva zile, de ziua mea. 

Aș fi vrut să-l sun pe Adrian. Să-i spun că de Sfântul Nicolae vom face serbare la spital, că vor veni magicienii și cadourile, că îl voi ține iar de mână, așa cum numai prietenii adevărați o pot face. Aș fi vrut să-l sun pe Adrian să-i spun că el va rămâne în inima mea, un model de modestie și demnitate. Un model pentru că nu l-am auzit să se plângă niciodată, nici măcar atunci când l-am cunoscut în a doua zi de Paște, stând singur, singur într-un salon de spital fără ca nimeni dintre cei dragi să nu-l fi vizitat de sărbători. 

 Adrian nu s-a plâns nici atunci când tatăl lui a refuzat să vină la spital să-l vadă deși medicul curant l-a anunțat că propriul său copil este în stare foarte gravă. Adrian nu s-a plâns, ba chiar se gândea cum să-i plătească tatălui datoriile și cum să găsească bănuți prin care să achite factura de curent, pentru ca atunci când va merge el acasă să aibă lumină, în apartamentul în care locuia, apartament care fusese debranșat de Electrica. Adrian nu a vorbit niciodată de durerile lui, fără să fie întrebat. Și când a vorbit, a făcut-o cu timiditate. Dar printre cuvinte am citit întotdeauna dubla povară pe care a dus-o pe umeri, cea a bolii și a singurătății. Singurul său sprijin a fost o mătusă din Galați. 

Îmi amintesc și acum când ne-am întâlnit întâmplător pe hol, la spital, în ziua în care am fost să-l văd pe Robert, cel care a plecat dintre noi la o săptămână după sărbătorile de Paște,  cât s-a chinuit Adrian să-mi spună că-i e greu. Cred că o jumătate de oră s-a frământat și a încercat să-mi vorbească despre greutățile lui. Până la urmă am convenit să-mi scrie pe internet, ca să nu se rușineze așa mult. 

Aș fi vrut să-l sun azi pe Adrian, să-mi spună orice, numai să-mi spună, dar nu am putut pentru că Adrian s-a dus Sus, la îngeri. 

Îmi pare tare rău, copil chinuit de boală și de singurătate, copil uitat de cei care ți-au dat viață! 

Îmi pare rău și îți mulțumesc pentru că ai trecut prin viața mea, fulgerător ca o steluță plăpândă, care a avut o destin mult prea scurt pe acest pământ. 

Îmi pare rău că nu am putut face mai mult pentru tine și sper ca îngerii și Sfinții să te vegheze și să-ți ușureze trecerea, să-ți ia frica pe care o aveai în ochi în ultima ta zi pe pământ. 

Vă mulțumesc tuturor celor care l-ați ajutat pe Adrian, cu o vorbă bună și nu numai, atunci când v-am cerut ajutorul. 

Vă rog din tot sufletul să-l pomeniți la rugăciune, pentru ca sufletul său să se odihnească în pace.

13 octombrie, 2012

Eu cred că Sfânta Parascheva poate face o minune


Știu că mâine este sărbătoarea Sfintei Parascheva. Nu am fost niciodată la Iași, la moaștele ei dar mi-ar fi plăcut să ajung acolo. Coincidență sau nu, tot din Moldova am primit în această seară o cerere de ajutor. Un strigăt mut. Pentru că nu a fost pur și simplu o cerere. Ci un strigăt pe care l-am "citit" printre cuvinte. 

În 2010, am fost plecată patru zile să filmez la inundațiile din Suceava. Câteva povești, câteva familii care aveau nevoie de ajutor. Aveam un plan de filmare dar Dumnezeu mi-a condus pașii și spre câteva familii care nu erau pe lista inițială. Așa am cunoscut familia Măzăreanu din Milișăuți. Rețin perfect imaginea de bojdeucă plină de noroi și afectată de ape. În cale ne-a ieșit Georgeta, o mamă de 27 de ani cu trei copii. Alexandru avea atunci 2 ani și jumătate, Valentina aproape 5 iar Ana-Maria urma să meargă la școală. 

Am stat cu Georgeta clipe bune în mijlocul curții. Femeia avea privirea pierdută și plângea fără încetare. Nu aveau mai nimic de mâncare. Doar niște pâine și o conservă începută. Țin minte că aveam la noi niște pateuri și le-am dat copiilor care le-au savurat plini de încântare. Georgeta m-a impresionat prin modestia ei. Prin credința ei. M-a impresionat atitudinea ei maternă și dorința puternică de-a le oferi un viitor copiilor, în ciuda sărăciei. 

Vechea căsuță a familiei Măzăreanu
M-am întors la București iar în urma reportajului un domn cu inimă mare le-a făcut o căsuță nou nouță. Anii au trecut dar Georgeta nu m-a uitat. Mă sună mereu de sărbători iar copiii ei mă colindă la telefon în semn de mulțumire că într-o vară le-am bătut în poartă. Am încercat să-i mai ajut din când în când. Cât am putut. Le-am trimis pachete prin poștă și de vreo două sau trei ori niște bănuți. Pentru că m-au impresionat de fiecare dată. Pentru că nu cer și se bucură de orice ajutor. 

Georgeta, 2010
Nu mai rețin ultima convorbire cu Georgeta. Cred că a fost în urmă cu câteva luni. M-a sunat însă în această seară și mi-a spus că are un început de cancer la sân din cauza unei mastite netratate corespunzător. Medicii i-ar fi recomandat să nu se opereze. Mie mi se pare cam stranie recomandarea și am rugat-o să vină la spital la București, la un control serios. Mi-a spus că nu ar putea să-si lase copiii singuri. Că si când i-a fost rău de la inimă și a ajuns la spital, dimineața s-a cerut acasă tocmai ca să nu-i lase singuri. În plus, nu este asigurată și nu și-ar putea permite o internare. 

Georgeta mi-a vorbit despre greutățile ei. Vara muncește cu ziua și ea și soțul ei, pe unde apucă. La câmp, la scos de cartofi. Fac orice și reușesc să supraviețuiască cumpărând alimente de la magazin, pe datorie. Soțul ei a încercat de la mai multe ori să se angajeze la Rădăuți. Dar nimeni nu-l angajează pentru că nu are opt clase terminate. Nici Georgeta nu le-a terminat. De fapt amândoi au cam două clase. Soțul Georgetei a rămas de mic fără părinți. Mă surprinde însă inteligența nativă a Georgetei și bunul ei simț. 

Mi-a spus că au reușit să cumpere ceva lemne pentru iarnă. Că își dorește să aibă bani ca să cumpere butelie. O butelie costă 70 de lei și îi ține 2, 3 luni. Pentru că gătește doar o singură dată pe zi, o oală mare cu mâncare de post. Mi-a spus că dacă reușeste să cumpere doi, trei saci de cartofi crede că o să treacă iarna. Mai trebuie să plătească curentul. Problema asta îi macină rău. Facturile sunt imense (in jur de 200 -250 de ron) pe lună pentru că locuinta lor este legată cu alte sase case la nu stiu ce retea de electricitate ce tine de primărie si nu au contor separat. Asa că impart toti toată factura. Îi e teamă să-l supere pe primar. Speră insă ca furnizorul Eon dacă nu mă insel să facă propria retea în zonă, măcar la anul ca să poată plăti mai putin. Mi-a spus că nu consumă curent aproape deloc. Masina de spălat li s-a stricat, iar frigiderul nu-l bagă în priză pentru că nu au nimic în el. Au doar două becuri și din din când în când, copiii se uită la telvizor. Atât. 

Valentina, Ana-Maria și Alexandru
Mi-a povestit că se roagă mereu pentru toți cei care au ajutat-o. Uneori și-n miezul nopții. Și că speră că Sfânta Parascheva a cărei sărbătoare este mâine va face și pentru ei o minune. Mi-a povestit de copii. De Valentina care este în clasa I și căreia îi place mult la școală. Și nu mă mir. Pentru că era foarte inteligentă și când am 
cunoscut-o. Mi-a spus că la școala s-au făcut două clase de clasa I, una de bogați și una de săraci și că se bucură că Valentina e în clasa de săraci, ca să nu simtă diferențele. Georgeta nu are multă școală dar cred că mi-ar putea da lecții la economii. Pentru că țin minte că mi-a explicat cândva cum se descurcă ei o lună, din 150 de lei. 
Georgeta, cu cei trei copii și preotul din sat care le este și naș
Am închis telefonul și mă gândesc și eu, ca si Georgeta, ca Sfânta Parascheva poate face o minune pentru ei. O minune poate însemna un pachet cu alimente neperisabile, trimis prin poștă, pe adresa familiei din Milișăuți. Sau un colet cu câteva rechizite. Sau câteva hăinuțe pentru copii. Sau un sac cu cartofi. O minune pentru Georgeta e poate o mașină de spălat. Sau poate un contor separat la curent, pentru a putea plăti o factură decentă. Cu adevărat minune ar fi un loc de muncă pentru soțul ei, undeva în Rădăuți. Orice fel de muncă. A încercat să se angajeze la o firmă de construcții care pune dale. Habar nu am cum este legea. Dacă nu ai opt clase nu poti munci nici măcar ca muncitor necalificat? Adică poti munci numai la negru? O minune înseamnă un bănuț trimis prin poștă. S-ar bucura de orice le puteți trimite. Pe mine mă îngrijorează boala ei. Și faptul că medicii i-au spus că "este ceva obișnuit cancerul la sân și că foarte multe femei au așa ceva dar nu este grav", bazându-se poate pe naivitatea Georgetei și pe lipsa ei de informație. Îmi pare rău că nu sunt mai aproape de această familie, ca să o pot duce pe Georgeta la un medic. Să vedem exact în ce fază a bolii este. Georgeta nu are un cont dar mi-a spus că dacă cineva ar vrea  s-o ajute își poate deschide unul. Am scris această notă în speranța că dacă citiți poate doriți să-i ajutați. Dacă cunoașteți pe cineva care lucrează la Oficiul Forțelor de Muncă Suceava care stie de vreun loc de muncă pentru necalificati, undeva în orasul Rădăuti vă rog dati-mi de veste. Sau poate cunoasteti chiar vreo firmă în Rădăuti care si-ar dori să-i angajeze pe soții Măzăreanu. 

Dacă doriti să o ajutați pe Georgeta si pe copiii ei si doriti mai multe informatii vă rog să-mi scrieti aici: nicoletatintea@gmail.com 

Dacă doriți să le trimiteti ceva prin postă adresa Georgetei este 

MĂZĂREANU GEORGETA, STRADA GĂRII, ORASUL MILISĂUTI, JUD SUCEAVA, NR 169 B, COD. 727360 

Pentru mai multe detalii puteți s-o sunați pe Georgeta la numărul de telefon 0755497895

Le-ar fi de mare folos dacă distribuiți aceste informații.

În fotografii puteți s-o vedeți pe Georgeta și pe copiii ei, la inundațiile din 2010, în căsuta veche. Fotografiile au fost preluate de pe un forum "AmFostAcolo", care a organizat la vremea respectivă o campanie de ajutorare a celor loviți de inundații. Eu nu am făcut fotografii în 2010. Si nici stirea care a intrat în Observator nu am reusit s-o găsesc pe internet. Vă multumesc tuturor.

UPDATE 8 NOIEMBRIE
https://www.facebook.com/notes/nicoleta-ţintea/în-vizită-la-georgeta-și-la-copiii-ei-milișăuți-suceava/435740646481570