31 mai, 2010

Barcelona

Nu ai cum să ajungi la Barcelona şi să nu te îndrăgosteşti iremediabil. Oraşul ăsta ţi se lipeşte de suflet ca marca de scrisoare.
La Rambla cu forfota ei, casele de turtă dulce din parcul Guell, magicianul Gaudi, maestrul Picasso, liniştea din catedrală, magazinele nenumărate, fântânile care cântă, uşurinţa cu care te orientezi, vegetaţia luxuriantă, oaza de gotic, frenezia turiştilor, pădurea pietrificată de la Sagrada Familia, sculpturile religioase pline de forţă de pe faţadele ei, vizionara casă Batllo cu mica încăpere în care e reprodus susurul apei, balcoanele contorsionate din fier forjat de la Pedrera, pereţii pictaţi ca o mătase fină, mobilierul ca operă de artă, lucrările lui Miro în care golul dă viaţă plinului sunt doar câteva dintre motivele pentru care m-aş întoarce oricând.
Sunt multe de spus. Dacă ar fi să fac un top cel mai mult mi-a plăcut Casa Batllo. I-am spus în semn de alint Batloiţa. Pentru că am rămas aşa... fără respiraţie admirând-o. Un sentiment pe care nu l-am trăit nicăieri. Nicăieri la fel. M-am simţit ca într-o lume a extratereştilor. Nişte fiinţe extrem de evoluate desigur şi cu un simţ estetic peste măsură. Gaudi a fost un vizionar. Aşa cred eu. În casă totul pare desprins dintr-o lume fantastică în care lucrurile se unduiesc, plutesc, în care nu există colţuri ci doar chemare spre visare. Pereţii pictaţi în griuri colorate, geamurile rotunjite, lumina care îmbracă atmosfera într-o haină diafană, mozaicurile care transformă faţadele într-o lume a basmului şi acoperişurile din solzi coloraţi totul îţi încântă simţurile. Până şi designul unui banal mâner de fereastră îşi găseşte perfect locul în întreg, contribuind la misterul şi farmecul ansamblului. Cuvintele sunt puţine şi bucuria imensă.
Mi-a plăcut atât de mult, încât Gaudi a trecut în viteză în topul listei iubiţilor mei artişti. Aşa îi numesc eu.
Pentru mine el este un geniu. Îi cunoşteam opera, dar văzută de aproape am realizat cât de revoluţionar a fost dar şi cât de moderne îi erau viziunile.
Am avut şi alte bucurii în vacanţă. Corul îngeresc de la Monserrat m-a făcut să mă gândesc pentru prima oară că dacă aşa cântă în Rai aş vrea să merg mai repede acolo. Poate e o prostie dar aşa am simţit.
Bateriile le-am încărcat şi în staţiunea Calella, pe străduţele înguste pline de magazine cu suveniruri şi haine. Dar şi pe plajă, unde doar valurile tulbură gândurile.

22 mai, 2010

A venit vacanța

A venit vacanța
Totul se mișcă mult mai încet,
Ceasul ticăie pe sărite,
Mănânc întruna ciocolată,
Și am reușit
după mult timp
Să dorm.
Să dorm amestecând somnul
Cu uitare.
Să dorm
ca și cum
nu ar mai exista
Nici azi,
Nici ieri,
Nici mâine.
EL mi-a spus
Dimineață
Că am iar față
de EU.
Eu
mă mișc
ca orologiul.
În reluare.
Trag de ace,
le întind,
Îl trimit pe cel mare înainte
Ca să-l tragă
după el
pe cel mic.
Bagajele stau în mijlocul casei,
Eu, în vârful
patului.
Am uitat
de rele,
de toate.
Pentru că a venit
vacanța
și totul moțăie,
visează,
tace.

14 mai, 2010

Vânt de vacanţă

sursa foto: www.artline.ro


Mai e puţin până la Barce.
Azi noapte
eram deja pe străduţele
înguste
Hoinăream,
Priveam spre cer,
Spre clădirile
Peticite cu piatră veche.
Şi eram fericită.
Respiram străzile,
Aerul, mirosul.
Apoi am intrat într-un
magazin
Plin de pantofi.
Mi-am băgat mâna
printre perechile
Desperecheate,
Ca o iubitoare de bijuterii.
Am scanat etichetele
Şi un vânzător drăguţ
S-a oferit să mă ajute.
Nu am apucat să cumpăr nimic
Pentru că mi-a sunat telefonul,
Dar m-am trezit fericită,
La fel de fericită
Ca-n visul cu Barce.

Pilda nopții

sursa foto: www.dorupop.com

Nu e suficient să ceri, trebuie să și mulțumești!

11 mai, 2010

Îndoiala

Sursa foto: www.tibipop.wordpress.com

Mă lupt cu îndoiala.
O resping.
Nu vreau să-i dau formă.
Îmi vine să o tămâiez
Să-i dau cu fum, cu orice
Numai să se împrăștie
În patru zări.
Să nu apuce să-și facă
culcuș,
Printre filele gândului
Și să surpe castelul.
Un castel care e deocamdată
de nisip.
Dar are toate șansele
să devină de cărămidă.

05 mai, 2010

Rugaciune de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca

Am găsit această frumoasă rugăciune. Sper să fie de folos tuturor celor care trec pe aici.


Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugăciunea Preasfantului Tau nume

sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tină pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

Visul

Am un vis.
Îl coc la foc mic.
În curând îl pun la cuptor.
Hmmm....
Ce frumos miroase!