21 martie, 2009

Sandale

Un strop de bucurie s-a strecurat în culcuşul năucit al haosului. O bucurie simplă, femeiască.
Sandale. Două. De mireasă. Făcute să încalţe exact piciorul meu. Tălpile mele. După căutările haotice prin magazine şi stările acute de leşin, glicemia şi-a revenit brusc.
Sandale. Două la număr. Asortate aproximativ şi din memorie la culorile rochiei de mireasă. Făcute la comandă. Cu toc nici prea înalt, nici prea mic. Nici prea cui, nici prea butucănos. Aşa cum îmi place mie. Aşa cum pot eu să port. Pentru că, din nefericire nu fac parte din categoria femeilor care s-au născut pe tocuri. Nu. Eu sunt din categoria, încălţări comode.
Cadoul îl ridic săptămâna viitoare. Sper să-mi vină turnat. Aşa cum
l-am construit azi, bucată cu bucată. Până atunci privesc încântată mostrele de material. Le aşez ca într-un puzzle şi le privesc minute în şir, prostită. În lumină sau în umbră. Sunt încântată.

5 comentarii:

Nadina Campean spunea...

ma bucur ca esti incantata :) si sa stii ca nimeni nu se naste pe tocuri... ca in orice alt domeniu, e nevoie de muuuult exercitiu :)

fifi spunea...

Aleluia!!!

Nicoleta Țintea spunea...

@nadina

Poate ca ai dreptate. Dar totusi cand ma uit la tocurile unora eu totusi cred ca trebuie sa ai si o anumita abilitate de a rezista eroic ...Eu una nu rezist. Recunosc.

@fifi

Amin.

Adela Stan spunea...

Stii ca e un site si o revista "Pe tocuri"? Cica e o stare, inseamna atitudine sa te simti la figurat pe tocuri. Eu ador tocurile dar de cand cu bebe...m-am bagat la tenisi ca nu mai tine figura. Nu pot alerga cu el si dupa el in curand pe tocuri.

Nicoleta Țintea spunea...

@adela

Adevarul e ca pe tocuri te simti mai feminina si in plus pari si mai slaba.

Dar daca mergi şontâc, şontâc nu cred că are vreun farmec...