11 iulie, 2008

Prietenie - oglindă cu două feţe

Doamne, uneori mă comport în prietenie la fel ca în dragoste. Poate părea ciudat dar trădarea are acelaşi gust.
Poate exagerez dar aşa simt. Simţurile sunt la fel de răvăşite iar sufletul e frânt în două. Lumea e dintr-o dată, cu susul în jos iar pustiul mă copleşeşte.
Cine mă cunoaşte ştie că mă enervez des dar mă supăr rar. Supărarea e cea care doare şi care durează. Gustul respingerii rămâne pe retina sufletului mult timp. Gustul trădării, în locul gustului prieteniei.
Îmi pare rău că s-a ajuns aici.

Niciun comentariu: