Am fost ieri, la Sărbătoarea Cucilor din Brăneşti. Ideea m-a încântat în primă fază. Am citit pe internet despre acest obicei şi mi s-a părut interesat. Îmi plac obiceiurile populare şi mă impresionează că în anumite zone, aceste sărbători se mai păstrează încă.
În mod tradiţional în prima zi după Lăsata Secului, practic în prima zi de post în satul Brăneşti din Ilfov, tinerii feciori se îmbracă în Cuci. Hainele tradiţionale - sac de pânză, glugă decorată cu hârtie colorată, clopot şi o nuia. Cucii îi ating pe toţi trecătorii care nu sunt mascaţi. Se spune că dacă nu eşti atins de cuc îţi merg rău tot anul. Cei care sunt atinşi de cuc sunt feriţi de boli şi blesteme. Sunetul clopotului alungă spiritele rele, spun bătrânii. Sărbătoarea marchează şi sfârşitul iernii iar obiceiul a fost împrumutat de la vecinii bulgari. Împletirea dintre bine şi rău m-a atras şi chiar eram curioasă să asist la acest obicei popular.
Dar am fost total dezamăgită. Sărbătoarea s-a transformat într-un fel de bâlci popular în care fiecare se deghizează în orice, o paletă variată de exprimări a prostului gust.
Bărbaţii, celebri Cuci s-au transformat în cocote travestite, cu sâni din ciorapi şi măşti din plastic.
Cucii au arătat ce ştie românul mai bine - să bată. Cred că, dacă e să mă iau după tradiţie, la câte lovituri mi-am luat în spate voi fi ferită de friguri şi alte boli din popor ani buni de acum încolo.
Asta nu mi-a plăcut. Că lumea a băut în neştire, că bărbaţii au lovit cu sete femeile şi nu numai, că bucuria sărbătorii nu seamănă deloc cu povestea frumoasă descrisă în cărţile de tradiţii populare.
Aşa că, la naiba cu Cucii! I-am văzut o singură dată. Şi sper să fie şi ultima.
