În ultima perioadă am scris mai multe despre vise, decât despre viaţă. Nu ştiu, dar delirul nocturn pare mai voluptos decât ceea ce trăiesc zi de zi.
Mai voluptos şi mai sumbru în acelaşi timp. Există însă o acurateţe a culorilor şi a simţurilor care mă surprinde. Totul pare mai intens.
În ultima perioadă visele nu au fost prea frumoase.
Azi noapte de pildă mă uitam cu teamă la un zid care stătea să cadă. Tencuiala era desprinsă ca şi coaja umendă a unei portocale. Aerul era umed, impregnat de mucegai. M-am trezit într-un apartament cu multe camere. Două din ele aveau covoare persane înnegrite de timp. Şi mobilă. Multă mobilă veche. Senzaţia nu era totuşi plăcută. Simţeam nevoia să arunc totul. Sau să fug. Alături alte două încăperi purtau o amprentă ceva mai modernă. Gen interior de casă de artist. Pereţii erau sufocaţi de tablouri. Nefinisate. Multe schiţe, desenate direct pe pânză. M-am apropiat şi am pus mâna pe unul dintre tablouri. Vroiam să simt textura pânzei, volumul tuşei desenul.
Nu prea înţeleg visele astea. Încă. Culmea e că mi-e teamă să le găsesc sensul.
2 comentarii:
in legatura cu visele... daca nu iti este teama as putea sa incerc sa te ajut sa inveti sa le interpretezi singura... atentie , nu ma refer la asa-zise dictionare de vise sau prostii d-astea... cand esti hotarata, ma poti cauta si... e nevoie de un pic de rabdare la inceput... apoi e usor...
oricum interesant vis... adica foarte expresiv....:) si as zice... senzitiv.
Ma intereseaza lucrurile legate de vise. Stiu insa ca nu e bine sa crezi prea mult in ele. Se spune că aşa poţi fi foarte uşor, ispitit. Oricum mă interesează ceea ce crezi despre visul meu...
Trimiteți un comentariu